Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. El face rana și tot El o leagă; El rănește, și mâna Lui tămăduiește.
Iov 5:17,18
Ascultă ediția audio aici.
Tatăl nostru ceresc nu îi face în mod intenționat pe copiii oamenilor să sufere sau să plângă. El Își urmărește propriul scop cu viscolul și furtuna, cu focul și potopul. Domnul permite să vină peste poporul Său calamități pentru a-l feri de pericole mai mari. El dorește ca toți oamenii să-și cerceteze inima cu grijă și atenție și apoi să se apropie de Dumnezeu ca El să Se poată apropia de ei.
Viața noastră este în mâinile lui Dumnezeu. El vede pericole amenințătoare pe care noi nu le putem vedea. El este dătătorul tuturor binecuvântărilor noastre, sursa tuturor îndurărilor noastre și ordonatorul tuturor experiențelor noastre. El vede pericolele nevăzute pentru noi. Dumnezeu poate permite să vină asupra oamenilor Săi lucruri care să le umple inima de tristețe, întrucât El vede că ei au nevoie să-și îndrepte căile, nu să se abată de la drum. El ne cunoaște limitele și Își aduce aminte că suntem țărână. Până și perii capului ne sunt numărați. Dumnezeu acționează prin cauze naturale pentru a-i face pe cei din poporul Său să-și aducă aminte că nu sunt uitați, ci că El dorește ca ei să renunțe la comportamentele prin care, dacă li s-ar permite să le dea curs neverificați și nesupravegheați, ar ajunge într-un mare pericol. Încercările vin asupra noastră ca să ne determine să ne cercetăm inima să vedem dacă este curățată de tot ce ar putea-o murdări. Domnul lucrează constant la binele nostru prezent și veșnic. (…)
Fiecare suflet care este salvat trebuie să devină părtaș cu Hristos la suferințele Sale, pentru a putea fi părtaș cu El la slava Sa. Cât de puțini înțeleg de ce Dumnezeu îi supune la încercare! Prin încercare, credința noastră câștigă putere spirituală. Domnul caută să Își educe poporul să depindă cu totul de El. (…) Fiecare să-și examineze maniera în care acționează! Fiecare să se întrebe dacă este corespunzătoare standardului stabilit de Dumnezeu pentru el! Putem spune din toată inima că am abandonat voința personală? „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Și Legea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmii 40:8). Ne întrebăm noi în fiecare zi: „Doamne, care este voia Ta cu privire la mine?”
