Pacea lui Hristos […] să stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători!
Coloseni 3:15
Ascultă ediția audio aici.
„Lumea este plină de ființe nemulțumite, care trec cu vederea fericirea și binecuvântările care sunt la îndemâna lor și caută fără încetare o fericire și o satisfacție pe care nu le vor trăi niciodată. Ei se află într-o permanentă așteptare, gândindu-se la un bine cu mult mai mare decât cel de care beneficiază, și sunt întotdeauna dezamăgiți. Acești oameni cultivă necredința și lipsa de recunoștință până acolo încât trec cu vederea binecuvântările aflate chiar în fața ochilor lor. Asemenea copiilor lui Israel care au primit mana din cer, ei nu întâmpină cu bucurie binecuvântările obișnuite ale vieții de zi cu zi” (MCP, pp. 519–520).
„Dacă toate energiile greșit orientate ale minții ar fi dedicate unui subiect unic și important – bogățiile prețioase ale harului lui Dumnezeu primite în viața aceasta –, ce diplome de merit ar împodobi încăperile memoriei, comemorând darurile și favorurile lui Dumnezeu… Atunci am căuta să adunăm comorile spirituale tot atât de perseverent și de stăruitor ca și cei care trudesc pentru acumularea lucrurilor pământești trecătoare, iar acesta ar deveni un principiu activ, păstrat cu statornicie în viața de zi cu zi” (ibidem, p. 641).
„Deci vom privi noi la nelegiuirea din jur și vom cugeta la partea întunecată a lucrurilor? Oricum, nu le putem schimba. Așadar, să privim la ceva mai înalt, mai bun și mai nobil. Vorbiți despre acele lucruri care vor lăsa o impresie bună asupra minții și vor înălța fiecare suflet, smulgându-l din această nelegiuire ca să-l ducă în lumina din înălțimi” (loc. cit.).
„Nimic nu exercită o influență mai mare pentru favorizarea sănătății sufletului și trupului ca spiritul de recunoștință și laudă” (DV, p. 213).
„Așa stând lucrurile, să ne educăm inimile și buzele să aducă laudă lui Dumnezeu pentru iubirea Sa fără seamăn. Să ne educăm sufletele să fie pline de speranță și să trăiască în lumina care vine de la crucea de pe Calvar. N-ar trebui să uităm niciodată că suntem copii ai Împăratului ceresc, fii și fiice ale Domnului oștirilor. Este privilegiul nostru să ne odihnim liniștiți în Dumnezeu” (ibidem, p. 214).
autor: Viață și Sănătate
