Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.
2 Corinteni 4:18
Ascultă ediția audio aici.
În învățătura Sa, Hristos căuta să adapteze cerințele privitoare la cer și la pământ. (…) El a văzut că oamenii erau în pericolul de a nutri o iubire excesivă pentru lume. Iubirea pentru Dumnezeu este plasată sub iubirea față de lume. Numai puterea atotputernicului Dumnezeu poate disloca această iubire. Lucrurile pământești și trecătoare îi pot îndepărta pe oameni de Dumnezeu, deși avantajele ce pot fi dobândite sunt un simplu atom în comparație cu realitățile veșnice. (…) Dând la o parte atracțiile cerești, bogăția nepieritoare, pacea și noblețea sufletului, omul își revarsă afecțiunea asupra lucrurilor nedemne, nesatisfăcătoare, și, prin privirea îndreptată constant asupra acestei lumi, el se conformează cu ea. Mintea omului, capabilă de înălțare și privilegiată să înțeleagă binecuvântarea veșnică a sfinților, dă la o parte o veșnicie de grandoare și își lasă puterile să ajungă înlănțuite asemenea unui sclav de un atom de lume. Mintea este degradată și pipernicită de atașamentul față de lucrurile lumești.
Isus a venit să schimbe această stare de lucruri, să corecteze acest rău larg răspândit. El Și-a ridicat glasul asemenea glasului lui Dumnezeu, avertizând, mustrând și sfătuind, căutând să îndepărteze blestemul care le ia mințile oamenilor, îi înrobește și îi înșală. Hristos (…) spune: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26). Dumnezeu ar vrea să ne ridice deasupra lumii. Isus, Răscumpărătorul lumii, ne prezintă moștenirea veșnică, bogățiile nemuritoare. (…) El ia lumea din poziția ei de supremație deșartă și o așază acolo unde îi este locul – supusă lumii spirituale și eterne. (…) Hristos S-a dat pe Sine Însuși ca sacrificiu pentru lume. Și-a dat cu bucurie viața ca răscumpărare pentru o lume apostată și nu vrea ca egoismul și spiritul lumesc să existe în inima urmașilor Săi. Conformarea cu lumea este interzisă în mod expres de Cuvântul lui Dumnezeu. (…) Cei aleși ai lui Dumnezeu trebuie să fie exact ceea ce a intenționat El să fie și ceea ce a spus apostolul – „o priveliște pentru lume, îngeri și oameni” (1 Corinteni 4:9).
