NU VĂ ÎMBĂTAȚI DE VIN, ACEASTA ESTE DESTRĂBĂLARE. DIMPOTRIVĂ, FIȚI PLINI DE DUH.
EFESENI 5:18
Nu prin senzații tari sau prin uitarea produsă de stimulenți artificiali sau nesănătoși, nu prin îngăduirea poftelor sau patimilor inferioare se va găsi adevărata vindecare sau înviorare pentru corp sau suflet. Sunt mulți printre cei bolnavi care sunt fără Dumnezeu și fără speranță. Ei suferă de pe urma dorințelor neîmplinite, a patimilor dereglate și a condamnării venite din partea propriei conștiințe; ei își pierd controlul în viața aceasta și nu au nicio perspectivă pentru viața viitoare. Cei care îi îngrijesc pe bolnavi să nu spere că îi vor ajuta pe acești pacienți îngăduindu-le plăceri frivole, emoționante. Acestea au fost blestemul vieții lor. Sufletul însetat și înfometat va continua să înseteze și să flămânzească atâta vreme cât caută să găsească satisfacție în aceste lucruri. Cei care beau din izvorul plăcerii egoiste sunt amăgiți. Ei confundă râsetele cu puterea, iar când euforia încetează, sursa lor de inspirație dispare, iar ei rămân pradă nemulțumirii și disperării.
Pacea persistentă, adevărata odihnă a spiritului, nu are decât o singură Sursă. Despre acest lucru vorbea Hristos când a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea” (Ioan 14:27). Această pace nu este ceva ce El dă separat de Sine Însuși. Ea se află în Hristos, iar noi o putem primi numai primindu-L pe El.
Hristos este Izvorul vieții. Lucrul de care au nevoie mulți este o mai bună cunoaștere a Sa; ei au nevoie să fie învățați cu răbdare și blândețe, dar și cu hotărâre, cum întreaga ființă se poate deschide înaintea mijloacelor de vindecare ale cerului. Când lumina iubirii lui Dumnezeu umple cămările întunecoase ale sufletului, oboseala însoțită de nervozitate și nemulțumire va înceta și un simțământ de satisfacție va aduce vigoare minții și sănătate și energie corpului.
Ne aflăm într-o lume a suferinței. Dificultățile, încercările și întristarea ne așteaptă pretutindeni de-a lungul drumului către casa din cer. Dar mulți își fac poverile vieții de două ori mai grele prin anticiparea permanentă a necazurilor. (…) Să-și întoarcă privirile de la imaginea întunecată – care este imaginară – la binefacerile pe care Dumnezeu le-a presărat pe cărarea lor și, dincolo de acestea, la cele nevăzute și veșnice. (Divina vindecare, pp. 246, 247)
În care domenii ale vieții mele aș putea fi neliniștit și neîmplinit?
