ÎNCREDEȚI-VĂ ÎN DOMNUL PE VECIE, CĂCI DOMNUL DUMNEZEU ESTE STÂNCA VEACURILOR.
ISAIA 26:4
Era o zi frumoasă de primăvară, iar gândul mi-a zburat cu ani în urmă, la zilele de început de primăvară din copilărie. Mi-am adus aminte de o zi în care am urmărit ore în șir o rândunică cum își pregătea cuibul pentru puișorii ei, la adăpost, sub o grindă a casei bunicilor.
Acea imagine, acum, mi se suprapune cu o ilustrație: o stâncă stă neclintită în mijlocul valurilor mării, bătută de vânturi și ploi, iar într-o scobitură a ei, o pasăre stă liniștită, fără teamă, așteptând să treacă furtuna.
La fel ca pasărea, noi trebuie să ne punem întreaga nădejde în Domnul, care este neclintit, stabil și demn de încredere, și să fim conștienți că, întotdeauna, prin toate greutățile vieții acesteia, El rămâne mereu lângă noi.
Într-un cort, cunoscutul Dwight Moody vestea Evanghelia. Un tânăr, Wilfred, a trecut din întâmplare pe acolo și a început să asculte. Ceva l-a atras și a hotărât să stea, fiind pus în fața unei alegeri. Dacă ar fi mers mai departe pe drumul vieții, ar fi ajuns un doctor renumit în Londra, plin de faimă și bogății, dar Wilfred Grenfell a ales calea cea îngustă, a ales o viață de servire, s-a încrezut în Domnul, Stânca noastră, și a ajuns doctor misionar pe un vas din Marea Nordului.
Nu sunt medic misionar, dar, prin munca mea cu oamenii care vin plini de poveri și boli, fac în fiecare zi misiune. Oamenii nu au nevoie doar de o rețetă, de un medicament, ei au nevoie de cineva care să-i îmbărbăteze și care să le spună că există o speranță și un Vindecător. Dincolo de boală, există vindecare, există lumină, trebuie doar să ne încredem.
„De ce m-apasă grija, de ce sunt tulburat?
De ce în întristare mi-e duhul cufundat?
Că doar Mântuitorul cu mine-i ne-ncetat.
El pasărea hrănește și toți crinii-mbracă El;
De-ai Săi El Se îngrijește, nici de min’ nu va uita.” (C.D. Martin, 1905)
Domnul nostru este real și de neclintit ca o stâncă. Invită-L în viața ta în fiecare zi și încrede-te mereu în El!
autor: Alina Bălașa