Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au niciun preț, ci credința care lucrează prin dragoste.
Galateni 5:6
Ascultă ediția audio aici.
Hristos Și-a arătat marea Sa dragoste față de noi dându-Și viața ca să nu pierim în păcatele noastre și să ne poată îmbrăca în mântuirea Lui. Dacă este întreținută în inima noastră, această dragoste divină cimentează, consolidează unirea noastră cu cei de aceeași credință. „Cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el” (1 Ioan 4:16). Când iubirea noastră de frați și surori se întărește, și iubirea noastră de Hristos se întărește. Acest principiu al iubirii de Dumnezeu și de cei pentru care a murit Hristos are nevoie să fie animat prin Duhul Sfânt și consolidat prin amabilitate și blândețe frățească; are nevoie să fie întărit prin fapte care dovedesc că Dumnezeu este iubire. Această unire, care apropie inimă de inimă, nu este un rezultat al sentimentalismului, ci acțiunea unui principiu sănătos. Credința lucrează prin dragoste și purifică sufletul de orice egoism. Astfel sufletul este desăvârșit în dragoste. Dacă am găsit har și milă prin sângele prețios al lui Hristos, cum să nu fim și noi plini de blândețe și milă? (…)
Credința în Isus Hristos ca Mântuitor personal, Cel care ne iartă păcatele și nelegiuirile, Cel care este în stare să ne ferească de păcat, Cel care ne conduce pe urmele pașilor Săi, este exprimată în capitolul 58 din Isaia. Iată cum arată roadele credinței care acționează prin dragoste și purifică sufletul de egoism! Credința și faptele se combină aici. „Iată postul plăcut Mine: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău! Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți. (…) Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă” (Isaia 58:6-8,11).
