Încolo, toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți.
1 Petru 3:8
Ascultă ediția audio aici.
„Altruismul, principiul Împărăției lui Dumnezeu, este principiul pe care Satana îl urăște, el negând însăși existența acestuia. […] Domnul Isus a luat chip omenesc tocmai pentru a oferi, în propria viață, o ilustrare a altruismului și a dăruirii de sine. Şi toți cei care acceptă acest principiu trebuie să coopereze cu El pentru demonstrarea lui practică în viața de zi cu zi. A alege binele pentru că este bine, a sta pentru adevăr cu prețul suferinței și al sacrificiului – «aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa este mântuirea care vine de la Mine, zice Domnul» (Isaia 54:17)” (MCP, p. 494).
„Să nu încercăm să acționăm bazându-ne pe noi înșine sau pe alții, ci să cultivăm dependența de Duhul Sfânt. Purtați-vă cu amabilitate cu ființele omenești. Căutați să ajungeți la sufletele împovărate, având inimile pline de spiritul blândeții. Cuvintele voastre să fie îmbibate cu uleiul ceresc ce curge din cele două ramuri de măslin. […] Să ne amintim fără încetare că lucrarea se realizează «nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor»” (ibidem, p. 358).
„Comportați-vă în așa fel încât Domnul Hristos să fie văzut în tot ceea ce înfăptuiți, pentru ca toți cei din jur să înțeleagă faptul că voi sunteți niște epistole vii ale lui Isus… Fiți atrăgători și ușor abordabili. Trăiți în așa fel încât viața voastră să câștige inimile tuturor celor cu care veniți în contact. Noi realizăm în prezent mult prea puțin pentru a face ca adevărul să fie atrăgător pentru ceilalți” (ibidem, p. 352).
„Prin natura noastră, noi suntem egocentrici și inflexibili în susținerea propriilor noastre păreri. Dar, când ne însușim lecțiile pe care Hristos dorește să le învățăm de la El, devenim părtași ai naturii Sale; astfel, ajungem să trăim viața Sa. Exemplul minunat al lui Hristos, duioșia incomparabilă cu care El a înțeles simțămintele celorlalți, plângând împreună cu cei ce plâng și bucurându-se împreună cu cei ce se bucură, trebuie să aibă o influență profundă asupra caracterului tuturor celor care Îl urmează cu sinceritate. Prin cuvinte amabile și prin fapte binevoitoare, ei se vor strădui să ușureze povara celor obosiți pe cale” (ibidem, p. 228).
