ISUS DECI LE-A ZIS: „CÂND VEȚI ÎNĂLȚA PE FIUL OMULUI, ATUNCI VEȚI CUNOAȘTE CĂ EU SUNT ȘI CĂ NU FAC NIMIC DE LA MINE ÎNSUMI, CI VORBESC DUPĂ CUM M-A ÎNVĂȚAT TATĂL MEU.”
IOAN 8:28
Ascultă ediția audio .
Hristos trebuie să fie înălțat de către aceia pe care i-a răscumpărat prin moartea rușinoasă suferită pe cruce. Acela care a simțit puterea harului Său are ceva de povestit. El caută să aplice metodele de lucru pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos. Natura omenească, trăgându-și eficiența din marele izvor al înțelepciunii, este făcută instrumentul, agentul activ, prin care Evanghelia își exercită puterea transformatoare asupra minții și inimii. (…)
Toate puterile noastre trebuie folosite pentru Hristos. Aceasta este datoria pe care o are fiecare față de Dumnezeu. Prin formarea unei relații cu Hristos, omul renăscut nu face decât să revină la legătura pe care i-a fost rânduit s-o aibă cu Dumnezeu. (…) El are obligații față de cei dimprejurul său, de aproape sau de departe. Prima lui datorie este față de copiii săi și față de rudele cele mai apropiate. Nimic nu-l poate scuza de neglijarea cercului restrâns în favoarea cercului larg din afară. (…)
Unele familii au o mică biserică acasă. Dragostea mutuală leagă inimă de inimă și unitatea dintre membrii familiei rostește cea mai eficientă predică din câte există cu privire la evlavia practică. Părinții acoperă sfera pe care Dumnezeu vrea ca ei s-o acopere atunci când își îndeplinesc cu credincioșie datoria în familie, punând restricții, corectând, sfătuind, călăuzind – tatăl ca preot al familiei și mama ca misionar în cămin. Prin îndeplinirea cu credincioșie a datoriei lor în cămin, ei înmulțesc instrumentele care vor face bine în afara căminului. Ei devin astfel mai bine pregătiți pentru a lucra în biserică. Prin educarea cu înțelepciune a micii lor turme, prin legarea copiilor de ei înșiși și de Dumnezeu, tații și mamele devin conlucrători cu Dumnezeu. Crucea este înălțată în căminul lor. Membrii familiei devin membri ai familiei regale de sus, copii ai Împăratului ceresc (General Conference Bulletin, 1 aprilie 1899).
