Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.”
Matei 16:24
Ascultă ediția audio aici.
Predica cel mai greu de exprimat și cel mai greu de practicat este renunțarea la sine. Păcătosul lacom și egoist închide uș spre binele care ar putea fi făcut, dar care nu este făcut din cauza monedelor și bancnotelor investite în scopuri egoiste. Poate că nu vom mai avea niciodată ocazia să facem lucruri mari; nu ni se va mai cere să facem sacrificii sublime. Dar cea mai mare victorie pe care o putem câștiga este să-L urmăm pe Isus. (…) Fiecare zi pe care Hristos a trăit-o în lumea noastră a fost pentru El o zi a renunțării la sine. Dacă vrem să-L urmăm pe cărarea aspră a renunțării la sine (…), această renunțare va trebui să fie adusă în întâmplările și acțiunile zilnice ale vieții noastre. (…)
Filozofia de viață a lumii este să adune bani și avantaje pe orice cale. Acumularea bogățiilor acestei lumi este ambiția lumească. Scopul și obiectivul urmașilor Domnului nostru Isus Hristos este să devină asemenea Lui în ce privește renunțarea la sine și sacrificiul de sine. Ei privesc la bogățiile veșnice pe care le pot obține renunțând la comorile pământești în schimbul comorii cerești. Iată condițiile: „Cine vrea să fie ucenicul Meu să lase totul și să Mă urmeze.” Privește la Hristos, urmându-L acolo unde te conduce calea Lui! (…)
„Este mai ferice să dai decât să primești” (Faptele apostolilor 20:35). (…) Renunțarea la sine va aduce în trezoreria lui Dumnezeu mijloace necesare înaintării lucrării Sale. Astfel putem lucra în parteneriat cu Hristos. Urmașii lui Hristos consideră că, prin faptul că Îi dau înapoi Domnului din ce este al Lui, ei au parte de binecuvântare; deoarece ei acumulează comoara cerească, ce le va fi dată atunci când vor auzi: „Bine, rob bun și credincios, (…) intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:23). Care este această bucurie? „Isus (…), pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2). Bucuria de a vedea suflete răscumpărate, suflete pentru totdeauna salvate, este privilegiul celor care au depășit greutățile pentru a păși pe urmele Celui care le-a spus: „Urmați-Mă!”
