Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele.
Habacuc 3:17,18
Ascultă ediția audio aici.
Copiii lui Dumnezeu se pot bucura de toate lucrurile și în toate timpurile. Când tulburările și dificultățile vin, te poți bucura crezând în înțelepciunea Providenței. Nu trebuie să aștepți un fior fericit de emoție, ci prin credință îți poți însuși făgăduințele și Îi poți înălța un imn de recunoștință lui Dumnezeu. (…)
Sala memoriei să fie umplută cu imagini sacre, cu vederi despre Isus, cu lecții ale adevărului Său, cu descoperiri ale farmecului Său inegalabil! Dacă sala memoriei ar fi așa mobilată, nu ne-am mai considera insuportabilă partea. N-am mai vorbi despre greșelile altora. Sufletul nostru ar fi plin de Isus și iubirea Lui. N-o să mai dorim să-I dictăm Domnului drumul pe care să ne conducă. Îl vom iubi pe Dumnezeu în mod suprem și pe aproapele nostru ca pe noi înșine.
Când bucuria Domnului este în suflet, nu vei fi în stare să ți-o reprimi, ci vei dori să le spui altora despre comoara pe care ai găsit-o, vei vorbi despre Isus și farmecul Lui inegalabil. Îi vom devota totul Lui. Mintea noastră ar trebui educată să zăbovească asupra acelor lucruri care Îl glorifică pe Dumnezeu. Și, dacă puterile noastre mintale sunt consacrate lui Dumnezeu, talentele noastre se vor dezvolta și vom avea din ce în ce mai mult capacitatea de a le dedica Maestrului. Vom deveni canale de lumină pentru alții.
Putem avea o strânsă legătură cu Dumnezeu și cu Salvatorul nostru și, când suntem conectați cu Dumnezeu, vom fi lumină deplină în Domnul, pentru că în El nu este deloc întuneric. Pe măsură ce învățăm de la Hristos, vom înțelege cum să ne păstrăm puterea spirituală, cum să ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu și cum să avem binecuvântata experiență descrisă de apostol în aceste cuvinte: „[Pe Isus Hristos] voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită.” (1 Petru 1:8)
