Beneficiile inteligenței colective pot fi depășite de costul necesar coordonării între membrii echipei. Este concluzia unei noi cercetări cu privire la munca în echipă. Asta în ciuda faptului că, de-a lungul secolului 21, munca în echipă a ajuns să definească mediul modern de lucru. Impulsionat de progresele tehnologiei comunicațiilor, lucrul în colaborare este, după cum spun experții în management, modul în care se valorifică „inteligența colectivă”, scrie The Conversation.
Inteligența colectivă este adesea văzută ca fiind mai mare decât suma părților sale: superioară inteligenței individuale cumulate a membrilor grupului. Valorificarea ei îmbunătățește acuratețea sarcinii (găsește răspunsuri mai bune și mai corecte) și sporește eficiența sarcinii (găsește răspunsuri bune mai rapid). Asta înseamnă o finalizare mai rapidă și de calitate superioară.
În același timp, totuși, atât cercetarea, cât și limbajul popular subliniază limitele inerente conceptului. Dacă „două capete sunt mai bune decât unul”, e adevărat și că „prea mulți bucătari strică bulionul”?
Studiul experimental făcut în Oxford, pe 195 de participanți, a folosit un proiect online de știință cetățenească, Wildcam Gorongosa. Participanții au analizat fotografiile prin web cam făcute în Parcul Național Gorongosa, Mozambic, pentru a găsi și identifica speciile și comportamentul animalelor.
Experimentul a cuprins două etape: antrenament și testare. Ambele au fost făcute mai întâi singuri și apoi în echipe de câte doi. Oamenii aveau de îndeplinit cinci subsarcini: detectarea prezenței animalelor; numărând câte erau; identificarea a ceea ce făceau (în picioare, odihnă, mișcare, mâncare sau interacțiune); identificarea vârstei (tineri sau nu); și identificarea animalelor din 52 de specii posibile (a fost inclusă opțiunea „nimic aici”, dar nu „nu știu”).
Participanții au fost împărțiți în două grupuri. Unul a primit instruire țintită cu imagini similare cu setul de testare. Celălalt a primit pregătire generală cu o gamă diversă de imagini. Tipul de antrenament le-a afectat într-adevăr performanța. Pentru cei cu pregătire generală – „generaliștii” – eficiența s-a îmbunătățit inițial, dar apoi a scăzut, odată ce au fost testați pe setul specific de imagini. În schimb, cei cu pregătire țintită – „experții” – și-au menținut sau îmbunătățit constant performanța.
Pentru a investiga impactul pe care l-ar avea dinamica echipei, s-au format apoi trei tipuri de grup: acestea aveau fie doi experți, doi generaliști, fie o pereche mixtă. În mod surprinzător, experții au constatat că nici doi generaliști, nici un grup mixt nu au avut rezultate mai bune decât un generalist care lucrează singur. Nici măcar doi experți care lucrează împreună nu s-au descurcat mai bine decât un singur expert.
Deși prezența unui expert într-un grup a îmbunătățit acuratețea pentru sarcinile mai complexe, nu a îmbunătățit eficiența grupului. Cu alte cuvinte, echipa a primit mai multe răspunsuri corecte, dar întregul proces a durat mult mai mult. Iar pentru sarcinile simple, nu a existat nicio îmbunătățire a preciziei odată cu prezența unui expert. În cele din urmă, timpul pe care membrii echipei l-au pierdut în coordonarea între ei a depășit beneficiul adăugării unui expert în grup.
Cercetările au arătat de mult timp că performanța insuficientă într-un grup este cauzată adesea de ceea ce psihologii sociali numesc „pierderi de proces”. Inteligența colectivă a unei echipe poate fi, de exemplu, afectată negativ de prejudecățile sociale și de efectele de „turmă”, iar deciziile colective pot fi influențate în mod disproporționat de câțiva membri ai grupului care sunt mai puțin competenți, dar mult mai încrezători.
Mai mult, psihologii vorbesc despre „loafing social”, pentru a descrie o persoană care are performanțe slabe, deoarece face parte dintr-un grup. Este vorba despre oameni care au impresia că alții vor face treaba fără ca ei să fie nevoiți să contribuie. Atunci când un număr mare de membri ai echipei urmează această strategie, eforturile combinate ale echipei sunt chiar mai mici decât suma eforturilor individuale.
Dinamica muncii în echipă – fie la locul de muncă, fie în contextul acțiunii colective – este complexă. În timp ce colaborarea oferă beneficii în contexte specifice, este esențial să se ia în considerare compromisurile cu privire la timp, acuratețe și eficiență. Coordonarea are un cost.
sursa: TVR
19.08.2023
