Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus joi, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, un nou denunţ penal într-un dosar care investighează decesul a 497 de minori, în perioada 1970 – 1997, la care se adaugă 38 de beneficiari care au depăşit vârsta de 18 ani – total 535 de decese, aflaţi în Căminul-spital pentru deficienţi nerecuperabili Moreni – Ţuicani, judeţul Dâmboviţa.
‘Denunţul penal depus astăzi priveşte săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase, prin organizarea unui regim caracterizat prin tratamente inumane şi degradante aplicate minorilor internaţi în Căminul-spital pentru deficienţi nerecuperabili Moreni-Ţuicani, cămin aflat în administrarea statului român. Dincolo de sesizarea faptelor, IICCMER a indicat în denunţul depus astăzi şi persoanele ce se fac responsabile în diferite grade de decesul minorilor, persoane implicate în organizarea, implementarea, evaluarea şi controlul acestui regim inuman din căminul-spital’, anunţă institutul într-un comunicat de presă.
Denunţul are anexate şase volume care cuprind 1.715 file, iar documentele probează existenţa relelor tratamente în Căminul-spital pentru deficienţi nerecuperabili Moreni-Ţuicani.
Potrivit IICCMER, acest centru, situat pe Dealul Ţuicani, la marginea pădurii din Moreni, a funcţionat iniţial ca spital chirurgical şi preventoriu TBC pentru copii, fiind transformat ulterior în centru pentru copii neuropsihici şi, în final, în centru pentru ‘deficienţi nerecuperabili’.
‘În perioada 1970 – 1997, instituţia a devenit un loc de exterminare a minorilor, cu rate de mortalitate ce au depăşit frecvent 70% din internări, în special în anii 1985 – 1989. Datele indică faptul că peste jumătate dintre copiii internaţi de la leagănele din Arad şi Satu Mare au decedat în centrul de la Moreni, în condiţii agravante precum malnutriţia, bronhopneumoniile şi condiţiile de trai degradante. În perioada 1985 – 1989, din cei 134 de copii transferaţi de la leagănele din Arad, 75% şi-au pierdut viaţa, majoritatea în primele luni de internare, din cauza malnutriţiei grave şi a lipsei asistenţei medicale. Rezultatele anchetei relevă o situaţie de o gravitate extremă, în care tratamentele neomenoase şi condiţiile inumane au fost aplicate sistematic, conducând la moartea a sute de copii şi la suferinţe permanente pentru supravieţuitori. În plus, ancheta a identificat persoanele responsabile pentru aceste crime, implicate în organizarea şi gestionarea regimului inuman aplicat în centru’, a explicat institutul.
‘Fiecare dintre aceste investigaţii are particularităţile şi ororile sale, însă toate au în comun suferinţa celor care au fost victime ale regimului comunist şi ale abuzurilor din acea perioadă. Consider că ceea ce s-a întâmplat cu acei copii din Moreni-Ţuicani este absolut inuman şi profund condamnabil. Din probele pe care le-am adunat, rezultă clar că aceşti copii nu aveau nicio şansă de supravieţuire în condiţiile în care au fost ţinuţi şi trataţi. Suferinţa lor reprezintă oglinda cruzimii cu care a acţionat regimul comunist opresiv”, a declarat istoricul Florin Soare, expert în cadrul IICCMER, coordonator al investigaţiei.
Centrul a fost amplasat pe Dealul Ţuicani, la marginea pădurii, în partea de sud a oraşului Moreni şi la o distanţă de aproximativ 2 km de centru. În clădirea principală a funcţionat, începând cu anul 1948, Spitalul chirurgical ‘Ştefan Gheorghiu’, iar din 1957 Preventoriul TBC pentru copii Moreni.
Între 1960 şi 1970 a luat fiinţă căminul-spital pentru copii neuropsihici parţial recuperabili, urmând ca, o dată cu apariţia Legii 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori, să fie transformat în cămin-spital pentru deficienţi nerecuperabili, denumire păstrată până în 1990, când devine cămin-spital pentru minori cu handicap sever.
Centrul era definit drept ‘unitate de ocrotire şi asistenţă medicală a bolnavilor de la 3 la 18 ani suferinzi de boli cronice incurabile, în care se asigură în condiţii legale cazare, întreţinere completă, asistenţă medicală şi posibilităţi pentru activităţi lucrative specifice cu caracter ergo-terapeutic’.
Probele ataşate denunţului depus de IICCMER pun în evidenţă faptul că pe toată perioada de referinţă (1970 – 1997), aceste scopuri au fost atinse doar într-o foarte mică măsură, iar centrul devine, prin ratele de mortalitate care au depăşit în anumite intervale temporale 70% din totalul celor internaţi, ‘un veritabil loc de exterminare a minorilor cu deficienţe’.
Din datele cumulate privind numărul de internări, se poate avansa un total de 906 minori găzduiţi în Căminul-spital Moreni-Ţuicani în perioada 1970 – 1989. Peste jumătate dintre aceştia, 474, au fost transferaţi la Moreni în intervalul 1985 – 1989, majoritatea aduşi direct din leagăne situate la distanţe de peste 500 km, precum Arad şi Satu Mare.
Dintre cei 474 de minori internaţi în perioada 1985 – 1989 şi-au pierdut viaţa 295, o mortalitate de peste 60%. Numărul total de decese din perioada 1985 – 1989 a fost de 336 (41 dintre minorii decedaţi au fost internaţi înainte de 1985).
‘Dacă ne raportăm la minorii internaţi direct din leagănele din Arad şi Satu Mare, situaţia arată cu adevărat dramatic. Astfel, dintre cei 134 de copii transferaţi de la Leagănul din Arad în perioada 1985 – 1989, nu mai puţin de 100 (aproximativ 75%) mor în căminul-spital astfel: 19 decedează în prima lună de la internare, 28 în a doua, 24 în a treia, 11 în a patra. Dintre cei 54 de copii transferaţi de la Leagănul din Satu Mare în lotul din 17 iunie 1988, nu mai puţin de 41 (aproximativ 76%) mor în Căminul-spital astfel: 22 decedează în prima lună de la internare (mai mult de jumătate), 12 în a doua, 4 în a treia, 2 în a patra. Relevant este că dintre cei 41 de copii decedaţi ce proveneau de la Satu Mare, 35 au murit din cauza malnutriţiei’, se susţine în investigaţia realizată de IICCMER.
surse: TVR Info/ Agerpres
30.01.2026
