În Orientul Mijlociu, tensiunile dintre Israel și Iran nu sunt o simplă chestiune de politică externă sau rivalitate regională. Ele reflectă o istorie profundă, un trecut religios complex și o actualitate care stârnește îngrijorare globală. În spatele știrilor despre atacuri cu drone, sancțiuni economice și alianțe militare, există un strat mai adânc, unde se împletesc istoria, identitatea și viziunea asupra viitorului.
Un conflict modern cu rădăcini istorice (1979 – prezent)
Conflictul israeliano-iranian, în forma sa actuală, a început clar odată cu Revoluția Islamică din Iran, în 1979, când regimul șahului – prietenos cu Occidentul și cu Israelul – a fost răsturnat de liderul religios ayatollahul Ruhollah Khomeini. Noua republică islamică a întrerupt imediat relațiile diplomatice cu Israelul și a început să promoveze activ ideologia anti-sionistă, definind Israelul drept un „dușman legitim” al islamului.
Din acel moment, Israelul și Iranul nu s-au confruntat direct în războaie clasice, dar au fost angrenați într-un „război din umbră” – prin spionaj, atacuri cibernetice, sprijinirea grupărilor armate regionale și acțiuni militare punctuale.
Repere-cheie:
* 1982 – Iranul sprijină fondarea Hezbollah în Liban, o mișcare anti-israeliană.
* 1992–1994 – Atacuri teroriste în Argentina (împotriva ambasadei Israelului și a comunității evreiești), atribuite Hezbollahului cu sprijin iranian.
* 2006–prezent – Multiple atacuri aeriene israeliene în Siria, vizând transporturi de arme iraniene către Hezbollah.
* 2010 – Virusul informatic Stuxnet, atribuit Israelului și SUA, sabotează instalații nucleare iraniene.
* 2020 – Asasinarea fizicianului Mohsen Fakhrizadeh, arhitect al programului nuclear iranian, într-un atac sofisticat atribuit Israelului.
Rădăcini istorice: de la Persia la Iranul modern
Puțini își amintesc că, în urmă cu peste 2.500 de ani, regatul Persiei – actualul Iran – a fost un aliat al poporului evreu. Cartea lui Ezra relatează cum regele Cirus cel Mare a permis evreilor să se întoarcă din exilul babilonian și să reconstruiască Templul din Ierusalim:
„Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: «Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda.»” (Ezra 1:2)
Această decizie politică și spirituală a marcat începutul unei relații pozitive între poporul evreu și Imperiul Persan. Evreii din Iran au trăit secole la rând în relativă armonie, iar Iranul este astăzi una dintre cele mai vechi țări cu o comunitate evreiască continuă în afara Israelului.
Răcirea relațiilor: de la prietenie la ostilitate
După formarea statului modern Israel, în 1948, Iranul a menținut relații diplomatice cu Tel Aviv, cel puțin până la Revoluția Islamică din 1979. Ayatollahul Khomeini a rupt această relație, considerând Israelul „un inamic al islamului și al Palestinei”.
De atunci, Iranul sprijină mișcări precum Hezbollah (în Liban) și Hamas (în Gaza), în timp ce Israelul a susținut contraofensive, spionaj cibernetic și chiar atacuri directe asupra infrastructurii nucleare iraniene. Tensiunea s-a transformat într-un conflict indirect, deseori purtat prin terți, dar cu momente de escaladare majoră.
Dosarul nuclear și echilibrul global
Una dintre cele mai sensibile teme ale acestui conflict este programul nuclear al Iranului. În ciuda asigurărilor oficiale că dezvoltarea nucleară are scopuri pașnice, multe state – în special Israel și Statele Unite – se tem că Teheranul ar putea folosi aceste capabilități pentru a dezvolta arme nucleare. Acordul nuclear semnat în 2015 (JCPOA), și ulterior abandonat de SUA în 2018, a fost o încercare de control internațional, dar tensiunile au crescut din nou în ultimii ani.
Statele Unite rămân principalul aliat al Israelului și, totodată, una dintre puținele puteri nucleare recunoscute oficial. Implicarea americană în regiune – fie prin sprijin militar, fie prin sancțiuni împotriva Iranului – menține echilibrul, dar și riscul escaladării. Astfel, Orientul Mijlociu devine un punct de întâlnire între ambiții regionale și interese globale.
Geopolitică și religie: un amestec volatil
Conflictul actual nu este doar despre granițe sau resurse. Este o ciocnire între două viziuni religio-politice asupra lumii. Israelul se vede ca un bastion al democrației și ca moștenitor al promisiunilor biblice făcute lui Avraam. Iranul, pe de altă parte, își construiește identitatea în jurul unei misiuni teocratice de a apăra islamul și de a susține cauza palestiniană împotriva a ceea ce numește „opresiune sionistă”.
Este important de remarcat că nu poporul iranian, în ansamblu, este ostil Israelului, așa cum nici israelienii nu urăsc poporul iranian. O mare parte din acest conflict se desfășoară între elitele politice și ideologice.
Biblia și lecțiile păcii
Biblia nu oferă un scenariu militar pentru Orientul Mijlociu modern, ci cheamă mereu la pace, dreptate și împăcare. Profeții nu au fost analiști geopolitici, ci mesageri ai unui Dumnezeu care dorește „să facă din săbiile lor fiare de plug și din sulițele lor cosoare” (Isaia 2:4). Aceasta este o imagine a unei lumi fără război, în care conflictele nu sunt soluționate cu rachete, ci cu înțelepciune și reconciliere.
Tot în Biblie găsim și avertismente clare despre pericolele mândriei naționale și ale încrederii în alianțe militare în locul dreptății:
„Vai de cei ce se pogoară în Egipt după ajutor, se sprijină pe cai și se încred în mulțimea carelor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel și nu caută pe Domnul!” (Isaia 31:1)
Speranță într-un context tensionat
Deși pare că pacea este departe, istoria a demonstrat că reconcilierea este posibilă. Cirus cel Mare, un rege păgân, a fost numit „unsul Domnului” (Isaia 45:1) pentru că a împlinit voia divină, oferind libertate unui popor asuprit. Poate că lecția de azi este că nu naționalitatea sau religia determină dreptatea, ci faptele și curajul de a construi punți în loc de ziduri.
Într-un climat global instabil, credincioșii de pretutindeni sunt chemați nu să alimenteze frica sau ura, ci să devină ambasadori ai păcii, rugându-se pentru lideri, discernământ și o soluție care să onoreze demnitatea fiecărui om.
Autor: Pastor Costi Gogoneață, Director General al Trustului Media Speranța
