Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”
Matei 25:40
Ascultă ediția audio aici.
Hristos face din nevoile copiilor Săi propriul Său interes. Fiecare superficialitate sau neglijență din partea fraților Săi El o consideră o neglijență față de El și fiecare beneficiu adus celui mai umil dintre ei El îl socotește un bine făcut Lui Însuși. El spune: „Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit. (…) Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut” (v. 35, 40). Cei pe care Providența i-a binecuvântat din plin, dar care își zăvorăsc ușa inimii și își reprimă toate impulsurile generoase care și-ar fi găsit expresie în fapte de binefacere și bunătate vor auzi de pe buzele Maestrului cuvintele solemne: „Ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut” (v. 45). Iubirea față de Hristos nu poate exista în nicio inimă fără iubirea corespunzătoare pentru semenii noștri. (…)
Sănătatea fizică și spirituală suferă din cauza inactivității. Leneșul din vie, cel care trăiește doar pentru propria persoană, este totdeauna nemulțumit de sine și de alții; amărăciunea și răceala nemulțumirii i se oglindesc pe chip. Dar omul care este scos din egoism și îndepărtat de el, omul care, asemenea Maestrului său, se identifică cu omenirea suferindă, va fi șlefuit și rafinat prin manifestarea milei față de alții. Bunătatea, răbdarea și amabilitatea îl vor caracteriza pe un astfel de om și vor face ca prezența lui să fie o constantă bucurie și binecuvântare. Fața lui va radia de lumina adevăratei bunăvoințe. Cei care depun eforturi să-și asigure doar propria lor satisfacție sunt nefericiți. Celor care uită de ei înșiși în interesul lor pentru alții li se reflectă în propria inimă lumina și binecuvântările pe care le-au răspândit asupra altora. (…) Tot ce avem ne este dat pe bază de încredere. Dar, când Dumnezeu ne recompensează cu aprobarea Sa, este ca și când toate meritele ar fi ale noastre: „Bine, rob bun și credincios” (Matei 25:21)! Nu măreția lucrării pe care o facem, ci dragostea și fidelitatea cu care lucrăm câștigă aprobarea Mântuitorului.
