Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu.
Galateni 6:1
Ascultă ediția audio aici.
Dumnezeu este iubire, Dumnezeu este viață. Prerogativa lui Dumnezeu este să răscumpere, să refacă și să restaureze. Înainte de întemeierea lumii, Fiul lui Dumnezeu a fost dat să moară, iar răscumpărarea este o taină care „a fost ținută ascunsă timp de veacuri” (Romani 16:25). Totuși păcatul este inexplicabil, nu poate fi găsit niciun raționament pentru existența lui. Nimeni nu știe cine este Dumnezeu până când nu se vede pe sine un păcătos, în lumina de la crucea de pe Calvar; dar când, în marea sa nevoie, cel în cauză strigă după un Salvator care să-i ierte păcatul, Dumnezeu i Se descoperă plin de har și milă, îndelung răbdător, bogat în bunătate și adevăr. Lucrarea lui Hristos este să răscumpere, să restaureze, să caute și să salveze ce era pierdut. Dacă suntem în legătură cu Hristos, ne facem părtași la natura divină și suntem colaboratori ai lui Dumnezeu. Trebuie să legăm sufletul rănit și afectat, iar dacă un frate sau o soră a greșit, să nu ne unim cu vrăjmașul în distrugerea și ruinarea lui/ei, ci să lucrăm cu Hristos la restaurarea sa în spiritul blândeții.
Baza speranței noastre în Hristos este conștientizarea stării noastre de păcătoși care avem nevoie de restaurare și răscumpărare. (…) Să fim atenți să nu procedăm cu cei greșiți într-o manieră care le-ar sugera altora că nu avem nevoie de răscumpărare! Să nu-i denunțăm, să nu-i condamnăm și să nu-i distrugem pe alții ca și când noi am fi fără greșeală! Lucrarea lui Hristos este de însănătoșire, vindecare și restaurare. Dumnezeu este dragoste. (…) El (…) nu-i dă nicio ocazie lui Satana să triumfe făcându-ne să arătăm mai rău sau expunându-le vrăjmașilor slăbiciunile noastre.
Hristos a venit să pună mântuirea la dispoziția oricui (…) Cei mai greșiți, cei mai păcătoși nu sunt exceptați; eforturile Lui i-au vizat în mod deosebit pe cei care aveau cea mai mare nevoie de mântuirea adusă de El. Cu cât nevoia de reformă a acestora era mai mare, cu atât era mai profund interesul Lui, cu atât mai mare empatia Sa și cu atât mai febrile eforturile Sale. Inima Lui mare, plină de iubire, a fost mișcată până în adâncuri de cei a căror stare era cea mai neajutorată și care aveau cea mai mare nevoie de harul Său transformator.
