Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? 1
Corinteni 3:16
Ascultă ediția audio aici.
Din zilele veșniciei, a fost scopul lui Dumnezeu ca fiecare ființă creată, de la strălucitorul și sfântul serafim până la om, să fie un templu pentru locuirea Creatorului în el. Din cauza păcatului, umanitatea a încetat să mai fie un templu pentru Dumnezeu. (…)
Dumnezeu a menit templul din Ierusalim să fie o mărturie continuă a destinului superior deschis fiecărui suflet. Dar evreii nu au înțeles semnificația clădirii spre care priveau cu atâta mândrie. (…) Curțile templului din Ierusalim, pline de tumultul negoțului nesfânt, reprezentau deosebit de explicit templul inimii, pătat de prezența gândurilor și patimilor senzuale și nesfinte. Curățind templul de vânzătorii și cumpărătorii lumești, Isus Și-a anunțat misiunea de a purifica inima de toată murdăria păcatului – de dorințe pământești, pofte egoiste, obiceiuri rele care corup sufletul. (…) Numai Hristos poate curăța templul sufletului. (…) Prezența Lui va curăța și sfinți sufletul să poată fi un templu sfânt în Domnul și „un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul” (Efeseni 2:22).
Prin această imagine frumoasă și impresionantă, Cuvântul lui Dumnezeu arată locul organismului nostru fizic și responsabilitățile care ne revin în ce privește păstrarea lui în cea mai bună condiție. Corpul nostru este proprietatea lui Dumnezeu dobândită și nu avem libertatea să facem cu el ce ne place. Omul exact asta a făcut. Și-a tratat corpul ca și când legile fizice nu ar include nicio pedeapsă. Prin gusturi pervertite, organele și puterile corpului au ajuns slăbite, bolnave și pipernicite. (…)
Când sunt cu adevărat convertiți, oamenii vor respecta conștiincios legile vieții pe care Dumnezeu le-a așezat în ființa lor, încercând astfel să evite slăbiciunea fizică, mintală sau morală. Ascultarea de aceste legi trebuie să fie considerată o datorie personală. Noi înșine trebuie să îndurăm relele încălcării acestor legi. Noi dăm socoteală în fața lui Dumnezeu pentru obiceiurile și practicile noastre. De aceea întrebarea noastră să nu fie: „Ce spune lumea?”, ci: „Cum mă raportez eu, care susțin că sunt creștin, la locuința lui Dumnezeu dată mie?”
