S-o rupem cu păgânătatea (…) așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.
Tit 2:12,13
Ascultă ediția audio aici.
Isus a spus că merge să pregătească locuințe pentru noi ca, acolo unde este El, să fim și noi. Vom locui cu lumina prețioasă a feței Sale și ne vom bucura de ea. Inima mea tresaltă de bucurie la o asemenea perspectivă luminoasă. Suntem aproape acasă. Cer, dulce cer! Este casa noastră veșnică. Sunt foarte bucuroasă în fiecare moment că Isus trăiește și, prin viața Lui, vom trăi și noi. Sufletul meu spune: „Slavă Domnului! Există o plinătate în Isus, suficientă pentru fiecare om, pentru toți, atunci de ce să murim de foame într-un pământ străin?”
Flămânzesc, însetez după mântuire, după conformarea totală la voia lui Dumnezeu. Avem o întemeiată speranță prin Isus. Este sigură și stabilă și trece dincolo de perdea. Ne aduce consolare în încercări, ne aduce bucurie în mijlocul îngrijorării, alungă tristețea din jurul nostru și ne face să privim dincolo de ea, la viața veșnică și la nemurire. (…) Comorile pământești nu ne ademenesc, pentru că, având această speranță, ea ne ridică deasupra comorilor pământești, care sunt trecătoare, și ne conduce la moștenirea veșnică, la comorile durabile, neperisabile, nepătate, care nu se veștejesc. (…) Corpul nostru muritor poate înceta să existe și poate fi așezat în mormânt. Dar fericita noastră nădejde trăiește până la înviere, când vocea lui Isus ne va chema din pulberea adormită. Atunci ne vom bucura de plinătatea binecuvântatei, glorioasei speranțe. Noi știm în cine am crezut. Nu am alergat în zadar și nu am lucrat în van. Ne așteaptă o răsplată bogată și glorioasă, este premiul alergării noastre și, dacă perseverăm curajos, vom ajunge sigur să îl obținem. (…)
Există salvare pentru noi. Și noi de ce stăm departe de sursa ei? De ce nu venim să bem, iar sufletele noastre să fie înviorate, revigorate, înfloritoare în Dumnezeu? De ce ne prindem atât de strâns de pământ? Există ceva mai bun decât pământul despre care să vorbim și la care să ne gândim. Putem adopta o gândire orientată spre cer. Oh, să stăruim asupra caracterului plin de iubire și nepătat al lui Isus și, privindu-L, să fim schimbați în același chip cu al Lui. Aveți curaj! Aveți credință în Dumnezeu!
