Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
1 Ioan 4:9
Ascultă ediția audio aici.
Planul de răscumpărare, prin care un Răscumpărător milos, divino-uman, l-a salvat pe om din sclavia păcatului, este dincolo de puterea de înțelegere a oamenilor sau a îngerilor. Este cu adevărat un mister atât de amplu, de grandios, de sublim încât nu putem spera să ajungem vreodată să îl înțelegem.
Sacrificiul lui Hristos pentru omul căzut nu suportă nicio comparație. Este cea mai elevată și sacră temă la care am putea medita. Fiecare inimă care este iluminată de harul lui Dumnezeu este determinată să se plece cu o inexprimabilă gratitudine și adorație înaintea Răscumpărătorului pentru infinitul Său sacrificiu. Prin viața Sa, Isus din Nazaret este diferit de toți ceilalți oameni. (…) El este singurul model de bunătate și perfecțiune. Încă din debutul lucrării Sale, oamenii au început să înțeleagă tot mai clar caracterul lui Dumnezeu. (…) Misiunea lui Hristos pe pământ a fost să le dezvăluie oamenilor că Dumnezeu nu este un despot, ci un Tată ceresc, plin de dragoste și milă pentru copiii Săi. El Se referea la Dumnezeu printr-o adresare afectuoasă: „Tatăl Meu”. (…)
În toate suferințele și necazurile omului există un Ochi plin de compasiune și o Inimă plină de iubire. „Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El” (Psalmii 103:13). Cea mai tandră grijă a lui Dumnezeu ne este arătată nouă. El ne compătimește în slăbiciunile și suferințele noastre. Oricât am fi de îngrijorați, de disperați chiar, oricâți nori grei de suferință s-ar îngrămădi asupra noastră, ne stă în față o lumină. Dincolo de negură este un Prieten empatic, un Prieten milos, care nu caută înadins să-i întristeze sau să-i rănească pe fiii oamenilor. În binecuvântările pe care Tatăl nostru ceresc le-a revărsat asupra noastră putem discerne nenumărate dovezi ale unei iubiri infinite și ale unei compasiuni pline de afecțiune care întrece înțelegerea și afecțiunea stăruitoare a unei mame pentru copilul ei capricios. Când studiem caracterul divin în lumina crucii, vedem mila, delicatețea și iertarea împletite cu echitatea și dreptatea. La fel ca Ioan, exclamăm: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:1).
