EU ȘI TATĂL UNA SUNTEM. IOAN 10:30
Tot cerul se bucura să reflecte slava Creatorului și să proclame lauda Lui. Astfel, cât timp Dumnezeu a fost onorat, pretutindeni a fost pace și bucurie. Dar acum, armoniile cerești au fost tulburate de o notă discordantă. Înălțarea de sine, atitudine contrară planului Creatorului, a trezit presimțiri sumbre în mintea îngerilor, pentru care slava lui Dumnezeu era mai presus de orice. Consiliile cerești au insistat pe lângă Lucifer să se răzgândească. Fiul lui Dumnezeu i-a prezentat măreția, bunătatea și dreptatea Creatorului, precum și natura sfântă și neschimbătoare a Legii Sale. Dumnezeu Însuși stabilise ordinea din ceruri, de aceea, încălcând-o, Lucifer Îl dezonora pe Creatorul său și își atrăgea ruina. Dar avertizarea, dată cu dragoste și milă infinită, n-a făcut decât să-i provoace o atitudine de opoziție. Lucifer a lăsat invidia față de Hristos să-l stăpânească și a devenit și mai hotărât.
Mândria pentru propria splendoare i-a alimentat dorința de supremație. Înaltele onoruri care i-au fost conferite nu l-au făcut pe Lucifer să le considere daruri de la Dumnezeu și nici nu l-au determinat să-I fie recunoscător Creatorului său. El se mândrea cu strălucirea și poziția lui înaltă și aspira la egalitate cu Dumnezeu. Era iubit și respectat de armatele cerești. Îngerii erau încântați să-i împlinească poruncile, iar Dumnezeu îl înzestrase cu înțelepciune și glorie mai mult decât pe toți ceilalți. Totuși Fiul lui Dumnezeu era Suveranul recunoscut al cerului, una cu Tatăl în putere și autoritate. Hristos participa la toate consfătuirile lui Dumnezeu, pe când lui Lucifer nu-i era permis să ia parte la planurile divine. „De ce”, întreba acest înger puternic, „să aibă Hristos supremația? De ce este El mai onorat decât mine?”
Plecând din prezența lui Dumnezeu, Lucifer s-a dus să răspândească atitudinea de nemulțumire printre îngeri. Cu o discreție misterioasă, ascunzându-și pentru un timp adevăratul scop sub aparența respectului pentru Dumnezeu, s-a străduit să trezească nemulțumire față de legile care guvernau ființele cerești, sugerând că ele impuneau restricții inutile. El susținea că, întrucât natura lor era sfântă, îngerii trebuiau să-și urmeze propria voință. Încerca să le atragă simpatia, spunându-le că Dumnezeu procedase nedrept cu el, acordându-I lui Hristos onoarea supremă. El pretindea că, aspirând la putere și onoare mai mare, nu urmărea să se înalțe pe sine, ci căuta să le asigure libertate tuturor locuitorilor cerului, pentru ca astfel ei să poată ajunge la un nivel superior al existenței. Dumnezeu, în marea Sa îndurare, a fost îngăduitor cu Lucifer. – Tragedia veacurilor, pp. 494, 495
Gândesc mai departe
M-a folosit vreodată Satana să aduc disensiune în familie, între prieteni și colegi? Ce să fac să nu ajung folosit de Satana în acest fel
