MARE ESTE DOMNUL NOSTRU ȘI PUTERNIC PRIN TĂRIA LUI, PRICEPEREA LUI ESTE FĂRĂ MARGINI.
PSALMII 147:5
Mulți presupun că religia catolică este neatractivă și închinarea ei este un șir de ceremonii plictisitoare și fără rost. Aici ei greșesc. Deși bazat pe o înșelăciune, romanismul nu este un fals grosolan și vulgar. Serviciile religioase ale Bisericii Romei sunt ceremonii foarte impresionante. Desfășurarea fastuoasă și solemnă a ritualurilor fascinează simțurile oamenilor și aduc la tăcere vocea rațiunii și a conștiinței. Ochiul este fermecat. Biserici magnifice, procesiuni impozante, altare de aur, sanctuare pline de pietre prețioase, picturi alese și sculpturi pline de măiestrie apelează la iubirea de frumos. Și urechea este captivată. Nimic nu ar putea depăși muzica. Tonurile bogate și profunde de orgă, împletite cu melodia multor voci, străbătând cupolele și coloanele somptuoase ale mărețelor catedrale, nu pot să nu impresioneze mintea cu uimire și reverență.
Această splendoare, pompă și ceremonie exterioară, care doar amețește dorințele adânci ale sufletului bolnav de păcat, este o dovadă a decăderii lăuntrice. Religia lui Hristos nu are nevoie de asemenea atracții care să o recomande. În lumina care strălucește de la cruce, adevăratul creștinism este atât de pur și atrăgător încât decorațiunile exterioare nu fac decât să-i ascundă adevărata valoare. Frumusețea sfințeniei, spiritul blând și liniștit sunt de valoare înaintea lui Dumnezeu.
Strălucirea stilului nu este un semn al unei gândiri curate și înălțătoare. Cele mai înalte concepții despre artă, gusturile cele mai rafinate adesea izvorăsc dintr-o minte cu totul pământească și senzuală. Acestea sunt adesea folosite de Satana pentru a-i face pe oameni să uite de nevoile sufletului, să piardă din vedere viitorul vieții veșnice, să-I întoarcă spatele Ajutorului lor infinit și să trăiască numai pentru lumea aceasta.
O religie a lucrurilor exterioare este atractivă pentru inima nerenăscută. Pompa și ceremoniile închinării catolice au o putere seducătoare și fascinantă prin care mulți sunt înșelați și ajung să vadă în Biserica Romano-Catolică chiar poarta cerului. Nimeni nu este ferit de aceste influențe, în afară de cei care și-au înfipt ferm picioarele în temelia adevărului și a căror inimă este înnoită prin Duhul lui Dumnezeu. (The Signs of the Times, 30 iunie 1898)
Lucrurile frumoase din viață îmi întunecă sau îmi iluminează concepția despre Dumnezeu?
