SĂ NU CHINUIEȘTI PE STRĂIN ȘI SĂ NU-L ASUPREȘTI, CĂCI ȘI VOI AȚI FOST STRĂINI ÎN ȚARA EGIPTULUI.
EXODUL 22:21
Experiența poporului evreu în țara Egiptului trebuie să fi fost una dureroasă, din moment ce Dumnezeu îi spune lui Moise: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, și am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile” (Exodul 3:7).
Dumnezeu intervine și curmă suferința poporului evreu folosindu-l pe Moise drept conducător. Toate evenimentele care s-au desfășurat după trimiterea lui Moise au avut ca scop alinarea durerilor provocate de egiptenii care ajunseseră să îi considere sclavi, lovindu-i, punându-i la muncă silnică și bătându-și joc de ei.
În textul de astăzi, Dumnezeu amintește aceleași fapte la care se pot deda și evreii față de străinii din mijlocul lor. Împotriva oprimării străinilor vorbește Dumnezeu. În timp ce în alte țări străinii puteau fi batjocoriți, bănuiți de diferite fapte, răniți etc., evreii nu trebuiau să se poarte urât față de aceștia, având în vedere cum se purtaseră egiptenii cu ei. În schimb, erau îndemnați să îi iubească pe străini. Propria experiență ca străini în țara Egiptului trebuia să fie o continuă aducere aminte a obligației lor de a se purta amabil cu străinii. Pe aceeași temă, Dumnezeu zice mai apoi: „Știți ce simte străinul” (Exodul 23:9).
Poate că unii ați călătorit prin țări străine sau cel puțin ați trecut prin diferite orașe și ați avut nevoie de un loc de cazare, să vă trageți sufletul. Ați simțit priviri dubioase urmărindu-vă? Ați auzit vorbe urâte la adresa voastră? Vi s-a răspuns în „doi peri”? Ați fost jecmăniți de bani? Dumnezeu ne spune să nu facem așa cu străinii pentru că „știți ce simte străinul”.
Amintiți-vă cum este să nu fii înțeles, să nu fii ajutat, să fii singur în situații-limită, tânjind după un cuvânt de îmbărbătare, după o mână de ajutor. Porunca lui Dumnezeu ne îndeamnă să fim mai amabili cu cei care au nevoie de ajutorul și de îmbărbătarea noastră pentru că „știți ce simte străinul”.
