ȘI AGRIPA A ZIS LUI PAVEL: „CURÂND MAI VREI TU SĂ MĂ ÎNDUPLECI SĂ MĂ FAC CREȘTIN!”
FAPTELE 26:28
Toți cei adunați ascultaseră ca fermecați relatarea lui Pavel despre experiențele lui minunate. Apostolul insista pe subiectul lui preferat. Nimeni dintre cei care îl ascultau nu se putea îndoi de sinceritatea sa. Dar, în plin avânt al elocventei sale cuvântări, a fost întrerupt de Festus, care a strigat: „Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”
Apostolul a răspuns: „Nu sunt nebun, prea alesule Festus, dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite. Împăratul știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colț!” Apoi, întorcându-se către Agripa, i s-a adresat direct: „Crezi tu în Proroci, împărate Agripa? (…) Știu că crezi”.
Adânc mișcat, pentru un moment Agripa i-a pierdut din vedere pe cei din jurul său, precum și demnitatea poziției sale. Conștient numai de adevărurile pe care le auzise, văzând numai pe umilul întemnițat stând înaintea lui ca trimis al lui Dumnezeu, el a răspuns involuntar: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!”
Cu multă seriozitate, apostolul a răspuns: „Să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fiți așa cum sunt eu”, adăugând, în timp ce-și ridica mâinile ferecate în lanțuri, „afară de lanțurile acestea.”
Festus, Agripa și Berenice, pe bună dreptate, ar fi putut purta lanțurile care îl legau pe apostol. Toți erau vinovați de fapte grave. Acestor vinovați li se oferise în ziua aceea salvarea prin Numele lui Hristos. Cel puțin unul fusese aproape convins să primească harul și iertarea oferite. Însă Agripa respinsese îndurarea oferită, nevoind să primească crucea unui Răscumpărător crucificat.
Curiozitatea împăratului fusese satisfăcută și, ridicându-se de pe scaun, a dat de înțeles că întrevederea luase sfârșit. Pe când se împrăștiau, cei ce luaseră parte la întrevedere vorbeau între ei: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.” (Faptele apostolilor, pp. 437, 438)
La cât de multe apeluri ale lui Dumnezeu „aproape” că am răspuns?
