Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.
Isaia 1:18
Ascultă ediția audio aici.
Ceea ce ar trebui să ne producă cea mai profundă bucurie este faptul că Dumnezeu ne iartă păcatul. Dacă Îl credem pe cuvânt pe Dumnezeu și ne lăsăm de păcate, El este pregătit și doritor să ne curețe de orice nelegiuire. El ne va da o inimă curată și va locui în noi prin Duhul Sfânt, pentru că Isus trăiește să mijlocească pentru noi. Dar (…) lucrurile spirituale trebuie înțelese în mod spiritual. Numai o credință vie, activă, continuă, care poate discerne voia lui Dumnezeu, își poate însuși promisiunile și poate avea parte de beneficiile adevărurilor Cuvântului Său. Nu pentru că suntem neprihăniți, ci pentru că suntem dependenți, greșiți, rătăcitori și neajutorați avem noi nevoie să ne bazăm pe neprihănirea lui Hristos, nu pe neprihănirea noastră.
Când vei primi cuvintele lui Hristos ca și cum ți-ar fi adresate personal, când vei aplica fiecare adevăr la tine însuți ca și când ai fi singurul păcătos de pe fața pământului pentru care a murit Hristos, atunci vei învăța să ceri prin credință meritele sângelui Salvatorului crucificat și înviat. (…)
Mulți consideră că, din cauza defectelor lor de caracter, le este imposibil să atingă standardul stabilit de Hristos, dar ei nu au altceva de făcut decât să se umilească la fiecare pas sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Hristos nu-i evaluează pe oameni după cantitatea de fapte pe care le îndeplinesc, ci după atitudinea cu care ei lucrează.
Când îi vede pe oameni luându-și poverile și încercând să le poarte cu smerenia minții, cu neîncredere în sinele lor și cu încredere în Hristos, El adaugă la lucrarea lor perfecțiunea și suficiența Lui proprie, astfel încât ei să fie acceptați de Tatăl. Noi suntem primiți în Preaiubitul Său. Defectele păcătosului sunt acoperite de perfecțiunea și plinătatea Domnului, Neprihănirea noastră. Cei care, cu o voință sinceră, cu o inimă pocăită, depun eforturi umile să se ridice la nivelul cerințelor lui Dumnezeu sunt priviți de către Tatăl cu iubire miloasă și blajină. El îi consideră copii ascultători, iar neprihănirea lui Hristos le este împărtășită acestora.
