Pacea lui Hristos (…) să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători.
Coloseni 3:15
Ascultă ediția audio aici.
„Nimic nu exercită o influență mai mare pentru favorizarea sănătății sufletului și a trupului ca spiritul de recunoștință și laudă. Este o datorie imperativă aceea de a ne împotrivi melancoliei, gândurilor și sentimentelor de nemulțumire – o datorie tot atât de mare ca aceea de a ne ruga. Dacă ne îndreptăm către cer, cum putem merge ca un grup de oameni care se jelesc, gemând și plângându-se tot drumul până la casa Tatălui nostru?” (Divina vindecare, p. 213).
„Așa stând lucrurile, să ne educăm inimile și buzele să aducă laudă lui Dumnezeu pentru iubirea Sa fără seamăn. Să ne educăm sufletele să fie pline de speranță și să trăiască în lumina care vine de la crucea de pe Calvar. N-ar trebui să uităm niciodată că suntem copii ai Împăratului ceresc, fii și fiice ale Domnului oștirilor. Este privilegiul nostru să ne odihnim liniștiți în Dumnezeu. (…) Uitând de necazurile și dificultățile noastre, să-I dăm laudă lui Dumnezeu pentru ocazia de a trăi pentru slava Numelui Său.
Binecuvântările proaspete ale fiecărei noi zile să trezească laudă în inimile noastre pentru aceste dovezi ale grijii Sale iubitoare. Când deschizi ochii dimineața, mulțumește-I lui Dumnezeu că te-a păzit în timpul nopții. Mulțumește-I pentru pacea pe care ți-a pus-o în inimă. Dimineața, ziua la amiază și noaptea, recunoștința ta să se înalțe către cer ca un parfum plăcut” (Divina vindecare, p. 214).
„Lumea este plină de ființe nemulțumite, care trec cu vederea fericirea și binecuvântările care sunt la îndemâna lor și caută fără încetare o fericire și o satisfacție pe care nu le vor trăi niciodată. Ei se află într-o permanentă așteptare, gândindu-se la un bine cu mult mai mare decât cel de care beneficiază, și sunt întotdeauna dezamăgiți.
Acești oameni cultivă necredința și lipsa de recunoștință până acolo încât trec cu vederea binecuvântările aflate chiar în fața ochilor lor. Asemenea copiilor lui Israel care au primit mana din cer, ei nu întâmpină cu bucurie binecuvântările obișnuite ale vieții de zi cu zi” (Minte, caracter, personalitate, p. 519).
autor: Ellen G. White
