SUNT ÎNCREDINȚAT CĂ ACELA CARE A ÎNCEPUT ÎN VOI ACEASTĂ BUNĂ LUCRARE O VA ISPRĂVI PÂNĂ ÎN ZIUA LUI ISUS HRISTOS.
FILIPENI 1:6
Un alt puzzle. Mă bucur mult de liniștea pe care o aduce în casă un puzzle, dar dintr-odată aceasta este întreruptă.
— M-am uitat peste tot, mami, și nu este aici! Este verde, iar aici nu este niciuna verde.
Și sare din scaun și se duce în cealaltă cameră, unde sunt depozitate celelalte cutii de puzzle. Este foarte sigur că piesa lipsă împiedică orice progres. Oh, micul meu copil! Ai atât de multe de învățat!
— Dulceață, vino înapoi și ocupă-te de piesele pe care le ai, bine? După ce le îmbini, o să ne uităm după cea lipsă.
Se întoarce șovăind să continue lucrul la puzzle. Dar, după 10-20 de minute, imaginea e completă. Nu lipsește nicio piesă. A fost atât de sigur că lipsea o piesă, dar s-a dovedit că aceasta fusese acolo de la bun început.
Mă gândesc la viața mea, ce pare asemănătoare cu un puzzle uneori. Un talmeș-balmeș. În bucăți. Vreau atât de mult să potrivesc piesele și să văd produsul final! Dar, dintr-odată, mă opresc. O piesă lipsă? Sunt sigură că lipsește, nu are cum. Dar unde este? Doamne, lipsește o piesă din viața mea și nu pot continua fără ea. Trebuie să o găsesc chiar acum! Acum! Ai văzut-o?
Răspunsul Lui sună surprinzător de cunoscut. „Copila mea, relaxează-te și așteaptă puțin! Uite-te la piesele din fața ta! Tot ce ai nevoie pentru a completa acest puzzle, pentru a-ți trăi viața, este deja aici!”
Zece, douăzeci (sau chiar mai mulți) ani trec, iar puzzle-ul meu pare că se apropie de stadiul final. Continui să găsesc exact în fața mea piesele de care am nevoie. Uneori cred că m-am blocat, dar după aceea o văd, fix în față. Piesă cu piesă. Una câte una. Încet, învăț că Dumnezeu mi-a dat deja tot ce am nevoie pentru a deveni frumosul tablou pe care El l-a plănuit.
Doamne, ajută-mă să mă încred în Tine, având certitudinea că aceste piese amestecate vor fi într-o bună zi o operă de artă!
