Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
Psalmii 95:6
Ascultă ediția audio aici.
Hristos le-a dat ucenicilor Săi asigurarea că sunt necesare perioade de devoțiune. Rugăciunea a precedat și a sfințit fiecare act al lucrării Sale. (…) Sesiunile nocturne de rugăciune pe care Mântuitorul le-a petrecut pe munte sau în pustiu au fost esențiale în pregătirea Sa pentru încercările cărora trebuia să le facă față în zilele care au urmat. El simțea nevoia împrospătării, revigorării sufletului și trupului, ca să poată ține piept ispitelor lui Satana, iar cei care se luptă din răsputeri să trăiască viața Lui vor simți aceeași nevoie. (…)
Hristos a promis că va fi înlocuitorul și garantul nostru și El nu neglijează pe nimeni. Există un capital inepuizabil de ascultare perfectă care decurge din ascultarea Lui. În ceruri, meritele Lui, renunțarea Lui de Sine, sacrificiul Lui de Sine sunt prețuite ca o tămâiere adusă împreună cu rugăciunile poporului Său. În timp ce rugăciunile sincere și umile ale păcătosului se ridică spre tronul lui Dumnezeu, Hristos unește cu ele meritele vieții Sale de ascultare desăvârșită. Rugăciunile noastre primesc un miros plăcut prin această aromă de tămâie. (…)
Toată lumea să-și aducă aminte că tainele Împărăției lui Dumnezeu nu pot fi analizate cu rațiunea. Adevărata credință, adevărata rugăciune – cât sunt de puternice! Rugăciunea fariseului nu avea nicio valoare, dar rugăciunea vameșului a fost auzită în curțile cerești pentru că arăta dependența prin care se poate ajunge la Cel Atotputernic. Sinele nu însemna pentru vameș decât rușine. La fel trebuie să fie și în cazul tuturor celor care Îl caută pe Dumnezeu. Rugăciunea și credința sunt cele două brațe cu care rugătorul în nevoie se poate prinde de gâtul Iubirii infinite. (…) Noi vorbim cu Isus în timp ce umblăm pe cale și El ne spune: „Eu sunt la dreapta ta.” Da, putem umbla în compania zilnică a lui Hristos. Atunci când ne șoptim dorința, poate că aceasta nu este auzită de nicio ureche omenească, dar aceste cuvinte nu se vor topi în tăcere și nici nu se vor pierde, chiar dacă viața cu activitățile ei continuă să meargă mai departe. Nimic nu poate doborî la pământ dorința sufletului. Ea se înalță deasupra vacarmului străzii, deasupra uruitului motoarelor și ajunge în curțile cerești. Noi Îi vorbim lui Dumnezeu, iar rugăciunea este ascultată. Cere, deci, și ți se va da!
