IATĂ, DUMNEZEUL ACESTA ESTE DUMNEZEUL NOSTRU ÎN VECI DE VECI; EL VA FI CĂLĂUZA NOASTRĂ PÂNĂ LA MOARTE.
PSALMII 48:14
Întregul parcurs al vieții umane este marcat de angajament, fie că ne referim la îndeplinirea responsabilităților zilnice, la atingerea anumitor performanțe (academice, artistice, sportive) sau la promisiunile pe care ni le asumăm pentru întreaga viață (păstrarea valorilor în care credem, fidelitatea față de persoana iubită). Angajamentul reprezintă, de fapt, dedicarea consecventă față de o persoană, o cauză sau un scop, în ciuda dificultăților potențiale sau a evoluției nefavorabile a circumstanțelor.
În lipsa angajamentului, decizia de a face mișcare în fiecare zi este uitată în prima dimineață ploioasă, dorința de a citi mai mult și de a petrece mai puțin timp în fața ecranelor este diluată de plictiseală, obiceiurile alimentare sănătoase adoptate cu efort pierd teren în fața poftei, iar ispita consumerismului ne distrage atenția de la obiectivele financiare pe termen lung; găsim dificil de iubit partenerul de viață care nu mai corespunde întru totul așteptărilor noastre și, confruntați cu diferite dezamăgiri personale, începem să punem la îndoială chiar și caracterul lui Dumnezeu.
Angajamentul total în relația cu Dumnezeu presupune a fi cunoscuți de El și a-L cunoaște așa cum este. Astfel, din „Dumnezeul acesta”, El devine „Dumnezeul nostru” demn de încredere. Chiar dacă viața nu se desfășoară după scenariul pe care ni l-am imaginat, atitudinea noastră față de El nu se schimbă; chiar dacă răspunsul la rugăciune întârzie sau nu este cel așteptat și chiar dacă pierdem ceea ce vrem cu tot dinadinsul să păstrăm, rămânem în prezența Lui, pentru că Îl cunoaștem și Îl iubim. Și „chiar de nu ne va scoate” din cuptorul aprins (Daniel 3:18), „chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană” (Habacuc 3:17), El va fi Dumnezeul nostru… pentru totdeauna.
autor: Isabela Mihalcea
