VOI FIȚI DAR DESĂVÂRȘIȚI, DUPĂ CUM ȘI TATĂL VOSTRU CEL CERESC ESTE DESĂVÂRȘIT.
MATEI 5:48
În Predica de pe Munte, după ce Domnul Isus a încercat să le explice ucenicilor și celor care-L ascultau că declarata dragoste a fariseilor față de Dumnezeu era falsă și că relația lor cu Tatăl ceresc era bazată pe forme lipsite de conținut, Isus încheie cu acest verset: „Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.”
Te-ai întrebat vreodată care este legătura dintre dragoste și desăvârșire? Isus pare că ne cere aici ceva imposibil, să fim desăvârșiți, fără a lăsa loc de interpretare în privința nivelului desăvârșirii: voi fiți desăvârșiți la același nivel de desăvârșire la care este Tatăl.
În versetele 46 și 47, înainte de a ridica standardul desăvârșirii noastre la superlativ, Isus clarifică prin imagini contemporane lor care este atitudinea care trebuie desăvârșită: „Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiți dar desăvârșiți…”! Cu siguranță, Domnul Isus, când a dat această poruncă, avea ca intenție împlinirea ei.
Îți amintești de ocazii în care te-ai comportat ca un vameș? Să-i iubești doar pe cei care țin la tine. Ai fost sau ești în situația în care să-ți îmbrățișezi cu dragoste doar frații, la fel cum fac și păgânii? Sau poate de multe ori îți e greu să-i îmbrățișezi cu dragoste chiar pe frații tăi? Vreau să-ți dau două exemple în dimineața aceasta: unul care te poate transforma, iar cel de al doilea, care îți arată că această transformare este posibilă.
Domnul Isus pe cruce are o dorință pentru cei care-l prigoneau: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac.” Ștefan, în timp ce își vedea executorii alegându-și pietrele, are și el o rugăminte: „Tată, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Alege-L astăzi pe Hristos, iar dragostea Tatălui va fi desăvârșită în tine!
autor: Andrei Pop
