FIECARE DIN NOI SĂ PLACĂ APROAPELUI, ÎN CE ESTE BINE, ÎN VEDEREA ZIDIRII ALTORA.
ROMANI 15:2
Prea mulți oameni trăiesc ani de zile distrugându-se unul pe altul în cadrul familiei. Și nu o fac insultându-se unul pe altul grosolan, ci, de cele mai multe ori, prin modalități mult mai subtile. Folosind mici glume cu 50% adevăr, punându-se unul pe altul în situații penibile sau amintind de momente stânjenitoare. Vorbesc unul despre celălalt folosind un ton cu subînțeles sau ignorând părerea celuilalt ca și cum ar fi un … incapabil (ca să nu folosim alți termeni mai grei).
Cred că ar trebui să analizăm modul în care vorbim unii cu alții. Pasajul din Romani este demn de luat în seamă. Pavel spune bisericii din Roma că nu trebuie doar să-i tolerăm pe ceilalți, ci și să-i ajutăm să crească. Acesta este planul lui Dumnezeu.
Cei mai mulți dintre noi credem că suntem maturi atunci când reușim să învățăm să ne tolerăm unii pe alții, privind cu îngăduință unele dintre manifestările celuilalt. Și ne simțim mândri când reușim. Dar se pare că nu este suficient.
Dumnezeu vrea ca noi să căutăm modalități prin care să-l ajutăm pe cel de lângă noi să crească, să se maturizeze, și să-l apreciem pentru încercările și eforturile pe care le face. Dumnezeu ne vrea implicați în creșterea celuilalt, încurajând și susținând. Aceasta nu înseamnă că misiunea mea este să-l fac să se schimbe, ci să fiu mult mai sensibil la ceea ce se întâmplă cu el.
Când se întâmplă acest lucru, în casele noastre va fi armonie, nu tensiune. În loc de durere, va fi vindecare. Și, mai ales, nu va fi frică, ci fericire!
În ce fel poți să-l ajuți pe cel de lângă tine să crească spiritual si emoțional?
Doamne, ajută-mă nu doar să-l tolerez pe cel de lângă mine, ci să-l ajut să crească!
