IATĂ, EU STAU LA UȘĂ ȘI BAT. DACĂ AUDE CINEVA GLASUL MEU ȘI DESCHIDE UȘA, VOI INTRA LA EL, VOI CINA CU EL, ȘI EL, CU MINE.
APOCALIPSA 3:20
Mântuitorul aprecia o casă liniștită și niște ascultători interesați. El tânjea după tandrețea, amabilitatea și afecțiunea umană. Cei care primeau învățătura cerească pe care El era gata să o dea erau într-o mare măsură binecuvântați. În timp ce mulțimile Îl urmau pe câmpiile întinse, Hristos le dezvăluia frumusețile lumii naturale. Căuta să le deschidă ochii minții ca să poată vedea cum mâna lui Dumnezeu susține lumea. Pentru ca oamenii să aprecieze bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu, El îndrepta atenția ascultătorilor Săi la roua delicată, la picurarea liniștită a ploii și la lumina strălucitoare a soarelui, care erau date deopotrivă și celor buni, și celor răi. El dorea ca oamenii să-și dea seama pe deplin de grija pe care Dumnezeu o arăta față de ființele umane create de El. Dar mulțimile erau lente la ascultare. Însă în familia din Betania Hristos găsea odihnă după obositorul conflict al vieții publice. Aici, în fața unor ascultători înțelegători, El dezvăluia măreția Providenței. În aceste întrevederi particulare, El desfășura în fața ascultătorilor Săi lucrurile acelea pe care nu încerca să le spună mulțimii pestrițe. (…)
În timp ce Hristos le prezenta minunatele Sale lecții, Maria stătea la picioarele Lui, o ascultătoare respectuoasă și devotată. Odată, Marta, foarte ocupată cu pregătirea mesei, a mers la Hristos, zicând: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.” Era cu ocazia primei vizite a lui Hristos în Betania. Mântuitorul și ucenicii făcuseră o călătorie obositoare pe jos de la Ierihon. Marta era nerăbdătoare să le ofere un oarecare confort, dar în nerăbdarea ei uitase să se poarte delicat față de Musafir. Isus i-a răspuns în cuvinte blânde și pline de răbdare: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuie: Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua” (Luca 10:40-42). Maria își îmbogățea mintea cu prețioasele cuvinte care curgeau de pe buzele Mântuitorului. (…)
Acel „singur lucru” care îi trebuia Martei era o atitudine calmă, de devoțiune, o mai mare preocupare pentru cunoștințele privitoare la viața viitoare, veșnică, și la binecuvântările necesare pentru creșterea spirituală. Ea avea nevoie de mai puțină preocupare pentru cele trecătoare și de mai multă pentru cele care rămân veșnic. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 524, 525)
Ce să fac azi ca să-L fac bine-venit pe Isus în casa și în inima mea?
