Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.
2 Corinteni 8:9
Ascultă ediția audio aici.
Am vizitat clădirile care fuseseră cândva palatele regilor Franței din vremea regalității. (…) Gândurile mi s-au îndreptat mai întâi spre regii care au traversat odată aceste mari săli și spre tablourile din aceste galerii. Unde este acum măreția lor omenească? (…)
Apoi ne-am adus aminte de Isus, care a venit în lumea noastră cu binecuvântatul Său scop plin de dragoste, dezbrăcându-Și roba regală și luându-Și coroana de pe cap, coborând de pe tronul imperial, acoperindu-Și divinitatea cu haina umanității și venind în lumea noastră să fie Om al durerii și obișnuit cu suferința. Îl vedem printre săraci, cum îi binecuvântă pe bolnavi, îi vindecă pe suferinzi, alină infirmitățile bătrâneții, ajunge cu divina Sa compasiune la cele mai adânci vaiete și suferințe umane. El a luat cunoștință chiar și de durerile și nevoile copilașilor. (…)
Îngerii au fost trimiși ca mesageri ai milei la cei descurajați și îndurerați. Acești îngeri din lumea luminii, din infinita glorie de dinaintea tronului lui, Dumnezeu sunt în misiunea iubirii, a grijii și milei pentru cei dintre oameni care suferă. Dar există o imagine care ilustrează o și mai mare smerire: Domnul, Fiul Tatălui infinit, (…) Prințul împăraților pământului. (…)
Ce este lucrarea îngerilor în comparație cu smerirea Lui!? Tronul Său este veșnic. El a aranjat fiecare arc și fiecare stâlp din marele templu al naturii. Iată-L, Începutul zidirii lui Dumnezeu, Cel care numără stelele, Cel care a creat lumile – printre care Pământul nostru este doar un fir de praf minuscul care s-ar putea pierde ușor printre numeroasele lumi, asemenea unei frunzulițe printre copacii pădurii! Popoarele sunt înaintea Lui „ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă” (…) (Isaia 40:15).
Contemplă-L pe El, pe Domnul, Răscumpărătorul în toată gloria, un locuitor al lumii create de El, neluat totuși în seamă de exact aceia pentru care Și-a manifestat un interes atât de mare să-i binecuvânteze și să-i salveze! (…) Câtă considerație față de omul căzut de pe pământ! Ce dragoste minunată!
