CEL CE STĂ SUB OCROTIREA CELUI PREAÎNALT ȘI SE ODIHNEȘTE LA UMBRA CELUI ATOTPUTERNIC ZICE DESPRE DOMNUL: „EL ESTE LOCUL MEU DE SCĂPARE ȘI CETĂȚUIA MEA, DUMNEZEUL MEU ÎN CARE MĂ ÎNCRED!”
PSALMII 91:1,2
Una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale sezonului rece este hipotermia, definită ca o scădere a temperaturii corpului sub 35 grade Celsius. Cauza este perturbarea mecanismelor de termoreglare situate la nivelul hipotalamusului. Este clasificată în funcție de etiologie, de gravitatea și aspectul morfologic al leziunilor rezultate în urma expunerii la frig.
Vorbind despre hipotermie, mi-am amintit una dintre tristele experiențe care mi-au marcat copilăria. Părinții mei au divorțat când aveam doi ani, iar fratele meu de-abia se născuse. S-au judecat șapte ani, am fost dată mamei, fratele a rămas la tata, fiind crescut de bunica. Tata lucra la Combinat, câștiga mulți bani pe atunci. Locuia într-o garsonieră de 24 mp în compania femeilor și a alcoolului; târziu l-am cunoscut.
După mulți ani, mama s-a recăsătorit. Curând s-au mutat la oraș, dar eu nu am vrut să merg deoarece îmi era frică de individul respectiv, îmi făcuse mult rău. Pentru că eram de neclintit, au plecat lăsându-mă în mijlocul drumului cu cărțile de școală în brațe. Sora mamei a vrut să mă ajute, dar i-a fost frică de tatăl meu, care era foarte agresiv. Am ajuns astfel la casa de copii, unde am cunoscut ce înseamnă foamea, lipsa și durerea.
Deoarece autoritățile l-au silit pe tata să plătească pensia alimentară, și-a luat angajamentul să mă crească, plasându-mă la bunica, unde, după 10 ani, l-am cunoscut pe fratele meu, un băiețel firav, cu părul cârlionțat, cu ochii mari și negri. Totul era nou pentru mine, dar, în curând, aveam să fac cunoștință cu disciplina bunicii. La 11 ani, știam să fac treburi de adulți: să lipesc cu lut, să spăl rufe, vopseam și văruiam, măturatul și curățatul la porci și găini era o joacă, nu îmi amintesc să fi avut vreo jucărie, de fapt nu mă jucam că aveam treabă și treaba nu se mai termina. Îmi era frică tare de bunica, nu știu nici acum de ce mă ura atât de mult, mă acuza mereu că eu sunt de vină pentru eșecul fiului ei. (va continua)
autor: Daniela Stan
