Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura.
Luca 6:45
Învățăturile lui Isus au fost, sunt și vor rămâne de neegalat. Într-un mod atât de simplu, și totuși atât de profund, Mântuitorul a transmis Cuvântul vieții astfel încât toți să-l înțeleagă și să le rămână mereu proaspăt în minte. Practic, El le spunea: „Nu puteți da pe față altceva decât ceea ce sunteți, când esența ființei este rea, stricată, sau când ea este bună, frumoasă, aceasta se vede în atitudini, în cuvinte, în fapte, în trăirile zilnice.”
Cei ce-L ascultau pe Isus reușeau să înțeleagă planul lui Dumnezeu de salvare, care nu era în esență altceva decât refacerea chipului lui Dumnezeu în om, „atingerea înălțimii staturii plinătății Domnului Hristos”, un caracter vrednic de Împărăția slavei. E bine cunoscut faptul că în mentalitatea ebraică inima e sediul gândurilor, al deciziilor, al rațiunii și chiar al conștiinței. La șlefuirea unui caracter înalt trebuiau să vegheze contemporanii Mântuitorului. Tot ce însemna viață religioasă trebuia să urmărească această țintă.
Aceleași lucruri sunt valabile și astăzi. Vom lua cu noi de pe acest pământ doar caracterul, nimic altceva. Trăirile și exprimările noastre rele, urâte, sau numai nepotrivite sunt dovada unui caracter nepregătit pentru Împărăția slavei. O trăire curată, frumoasă, nobilă, o exprimare atentă, responsabilă, înaltă dovedesc un caracter în plin proces de șlefuire pentru a sclipi. În esență, lupta noastră spirituală se rezumă la bătălia interioară purtată între firea pământească, ce dă naștere unui caracter nevrednic, și firea duhovnicească, în atelierul căreia se construiește un caracter în stare să părăsească pământul. Grija noastră supremă, preocuparea cea mai înaltă ar trebui să fie îndreptată în această direcție. Avem ca ajutor Duhul și Cuvântul.
Doar Cerul poate produce minunea transformării. Timpul petrecut în studiu și rugăciune, împreună cu lucrarea tainică a Duhului Sfânt vor conduce încet, dar sigur la transformarea inimii după placul lui Dumnezeu. Chemarea Lui pentru tine astăzi este: „Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile mele” (Proverbele 23:26).
autor: Aneta Maur
