DACĂ NU POARTĂ CINEVA GRIJĂ DE AI LUI, ȘI MAI ALES DE CEI DIN CASA LUI, S-A LEPĂDAT DE CREDINȚĂ ȘI ESTE MAI RĂU DECÂT UN NECREDINCIOS.
1 TIMOTEI 5: 8
Pe cruce fiind, Mântuitorul impresionează prin grija pe care o poartă mamei Sale, pe care o încredințează lui Ioan. Și din acel moment înainte, ucenicul iubit i-a purtat de grijă Mariei (Ioan 19:26,27).
Făcându-se cunoscut fraților săi, Iosif nu poate începe prin altceva decât prin a exprima preocuparea și grija care îl încercau pentru Iacov, tatăl său: „Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?” (Geneza 45:3).
Ideea acestor exemple biblice este clară: oamenii lui Dumnezeu manifestă grijă și preocupare pentru binele celor dragi!
Acum, când stai la rugăciune și ai inima deschisă înaintea lui Dumnezeu, întreabă-te: te raportezi tu la cei dragi ai tăi cu spiritul de grijă recomandat de Biblie? Da, înțeleg prin aceasta grija pentru nevoi fizice: hrană, adăpost, îmbrăcăminte etc. Dar, intrând mai adânc în realitatea trăirilor umane, le asiguri celor dragi și confortul emoțional-afectiv de care au nevoie? Știu ei că sunt iubiți? Le spui clar și suficient acest lucru? Știi să ierți? Dincolo de cuvinte, gesturile și faptele tale aduc confirmare declarațiilor pe care le faci? Îți reamintesc faptul că acestea nu sunt mofturi, ci nevoi legitime pe care fiecare om – și cei din casa ta – le are! Și că exprimarea „adevăratei bărbății” se va vedea întotdeauna frumos la acest nivel!
Dar noi suntem creștini! Știm că viața nu se rezumă la „acum” și „aici”. Cunoaștem așteptările pe care Dumnezeu le are de la noi și trebuie să ne adresăm și nevoilor spirituale ale celor pe care îi iubim! Tu, ca tată, ești preotul familiei tale? Tu, ca mamă, ești primul misionar al copiilor tăi? Tu, în calitate de fiu sau fiică, îți aduci contribuția la bunăstarea spirituală a întregii familii, mijlocind în rugăciune pentru părinți, pentru frați și surori, participând activ la închinarea în familie? La urma urmei, nici unul dintre noi nu își imaginează veșnicia fără cei dragi!
Fie facem ceva în sensul asumării grijii pentru bunăstarea celor dragi pe toate planurile menționate mai sus, fie… ne-am lepădat de credință și am devenit mai răi decât necredincioșii?!
