Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Evrei 12:2
Ascultă ediția audio aici.
Nu despre moarte, ci despre viață îi vorbește crucea sufletului care crede în Isus. Bun-venit razelor prețioase dătătoare de viață care strălucesc de la crucea de pe Calvar! Întinde mâna după binecuvântare, crede în binecuvântare! (…) Nu umbla în umbra crucii! Nu da curs plânsului, lamentației și văicărelii, ci încurajează-ți sufletul cu speranță și bucurie! Crucea arată spre un Salvator viu care este avocatul tău și care pledează în favoarea ta. (…) Când ești cufundat în umbră, aceasta este din cauză că Satana s-a așezat între tine și razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. (…)
Am zăbovit într-adevăr și eu în umbra crucii. Nu este un lucru obișnuit la mine să fiu copleșită și să sufăr atât de multă deprimare, cum mi s-a întâmplat în ultimele câteva luni. N-aș vrea să fiu găsită neluând în serios sufletul meu și, prin aceasta, pe Salvatorul Meu. N-o să-i învăț pe alții că Isus a înviat din mormânt, că S-a înălțat în slavă și trăiește să mijlocească pentru noi înaintea Tatălui, dacă eu însămi nu-mi pun învățăturile proprii în practică și nu mă încred în El pentru salvarea pe care o oferă, sprijinindu-mi sufletul neajutorat pe Hristos pentru harul, neprihănirea, pacea și iubirea Sa.
Eu trebuie să mă încred în El indiferent de schimbările din starea mea emoțională. Trebuie să Îi aduc laudă Celui care m-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Inima mea trebuie să stea neclintită în Hristos, Salvatorul meu, văzând iubirea și bunătatea Sa minunată. Nu trebuie să mă încred în El doar din când în când, ci întotdeauna, ca să pot dovedi rezultatele rămânerii în El, care m-a cumpărat cu sângele Său prețios. Trebuie să învățăm să credem promisiunile Lui și să avem o credință statornică. (…)
Să trăim în lumina crucii de pe Calvar! Să nu mai zăbovim în umbră, plângându-ne de necazurile noastre, pentru că astfel ni se adâncește tulburarea! Să nu uităm niciodată, chiar și când trecem prin vale, că Hristos este la fel de mult cu noi ca și atunci când umblăm cu El plini de încredere pe vârful muntelui.
