AU INTRAT ÎN CASĂ, AU VĂZUT PRUNCUL CU MARIA, MAMA LUI, S-AU ARUNCAT CU FAȚA LA PĂMÂNT ȘI I S-AU ÎNCHINAT.
MATEI 2:11
Magii au ieșit singuri din Ierusalim. Când au ieșit pe porți, umbrele nopții începuseră să cadă, dar, spre marea lor bucurie, au văzut din nou steaua și au fost conduși la Betleem. Lor nu le fusese adus la cunoștință nimic despre starea umilă a lui Isus, așa cum le fusese adus păstorilor. După îndelungata lor călătorie au fost dezamăgiți de indiferența conducătorilor iudei și au ieșit din Ierusalim cu mai puțină încredere decât aveau atunci când intraseră. La Betleem nu au găsit nicio gardă regală cantonată pentru a asigura protecția Împăratului nou-născut. Niciunul dintre oamenii de vază ai lumii nu era de față. Isus avea drept pătuț o iesle. Părinții Săi, țărani simpli, needucați, erau singurii Lui veghetori. Putea Pruncul acesta să fie Cel despre care stă scris că trebuia „să ridice semințiile lui Iacov” și „să aducă înapoi rămășițele lui Israel”, Cel care trebuia „să fie Lumina neamurilor” și să ducă „mântuirea până la marginile pământului” (Isaia 49:6)?
„Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat.” Sub înfățișarea umilă a lui Isus, au recunoscut prezența Divinității. Şi-au predat inimile înaintea Lui ca Mântuitor al lor, apoi și-au oferit darurile: „aur, smirnă și tămâie”. Ce credință aveau oamenii aceștia! Se putea spune despre înțelepții aceștia din Orient ca despre centurionul roman de mai târziu: „Nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare” (Matei 8:10).
Magii nu înțeleseseră planul lui Irod în privința lui Isus. După ce obiectivul călătoriei lor a fost atins, s-au pregătit să se întoarcă la Ierusalim cu intenția de a-i face cunoscut lui Irod succesul lor. Dar, într-un vis, au primit un mesaj divin de a nu mai avea nicio legătură cu el. Evitând Ierusalimul, au pornit spre țara lor pe un alt drum.
Tot așa și Iosif a fost avertizat să fugă în Egipt cu Maria și Copilul. Îngerul i-a zis: „Rămâi acolo până îți voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul să-L omoare.” Iosif a ascultat fără întârziere și, pentru o mai mare siguranță, a pornit la drum noaptea.
Prin acești magi, Dumnezeu a atras atenția națiunii iudaice asupra nașterii Fiului Său. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 63, 64)
Ar putea Dumnezeu folosi vreodată un necreștin să facă ceea ce El dorește să fac eu?
