ORICE CUVÂNT AL LUI DUMNEZEU ESTE ÎNCERCAT.
PROVERBELE 30:5
În afara națiunii iudaice au existat oameni care au prevestit ivirea unui învățător divin. Oamenii aceștia cercetau adevărul și le-a fost conferit Duhul Inspirației. Asemenea învățători s-au ridicat unul după altul ca stelele pe cerul întunecat. Cuvintele lor profetice aprinseseră speranța în inima a mii de oameni care nu erau evrei.
De sute de ani, Scripturile fuseseră traduse în limba greacă, pe atunci vorbită într-o mare măsură în întreg Imperiul Roman. Evreii erau răspândiți pretutindeni și așteptarea lor după venirea lui Mesia era, într-o oarecare măsură, împărtășită de neevrei. Printre cei pe care evreii îi considerau păgâni erau și oameni care înțelegeau mai bine profețiile biblice cu privire la Mesia decât învățătorii lui Israel. Erau unii care aveau speranța în venirea Sa ca eliberator de sub robia păcatului. Filosofii timpului se străduiau să pătrundă tainele din ritualurile iudaice. Dar bigotismul iudeilor împiedica răspândirea luminii. Urmărind menținerea separării dintre ei și celelalte națiuni, ei nu erau dispuși să le împărtășească și altora cunoștințele pe care încă le aveau cu privire la serviciile simbolice. Adevăratul Interpret trebuia să vină. Acela pe care Îl simbolizau toate aceste reprezentări trebuia să le explice semnificația.
Prin natură, prin tipuri și simboluri, prin patriarhi și profeți, Dumnezeu i Se adresase lumii. Lecțiile trebuiau transmise omenirii în limbaj omenesc. Solul legământului trebuia să vorbească. Glasul Său trebuia auzit în Templul Său. Hristos trebuia să vină și să exprime cuvinte care să fie înțelese cât se poate de limpede și categoric. El, Autorul adevărului, trebuia să separe adevărul de pleava rostirilor omenești, care îl făceau complet ineficient. Principiile guvernării lui Dumnezeu și planul de mântuire trebuiau să fie clar definite. Lecțiile Vechiului Testament trebuiau în întregime prezentate în fața oamenilor. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 33, 34)
Hristos a venit pe pământ pentru ca omenirea să poată auzi cuvintele vieții direct de pe buzele Lui. Cât de des Îi cer lui Isus să-mi vorbească direct? Ce să fac atunci când tăcerea divină devine asurzitoare?
