Eu Îi zic Domnului: „Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire.”
Psalmii 16:2
Ascultă ediția audio aici.
Fericirea poate fi definită ca o stare de bine, de mulțumire, chiar de euforie, o stare profundă de echilibru și liniște interioară.
Victor Frankl spunea că fericirea nu este un scop în sine, ci mai degrabă un efect secundar al găsirii unui sens, a unui scop în viață.
Chiar dacă noi căutăm fericirea în micile plăceri ale vieții, suntem chemați să facem din Dumnezeu scopul nostru suprem, să fim reprezentanți ai cerului, manifestând bunătatea și iubirea Lui. Când alegem să-I slujim, Îi predăm voința noastră. În felul acesta facem din Dumnezeu singura noastră fericire, iar acțiunile noastre vor fi asemănătoare cu ale Lui. Sentimentele și gândurile noastre vor fi în armonie deplină cu Creatorul nostru, vom deveni biruitori în orice lucru și alegerile noastre vor contribui la dezvoltarea noastră fizică, intelectuală și spirituală. Tot ce ni se pare greu de realizat și orice efort depus vor fi ușor de pus în aplicare.
Atunci când „Îl am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei”, „inima mi se bucură, sufletul mi se veselește și trupul mi se odihnește în liniște” (Psalmul 16:8-9).
Spiritul egoist va fi dat la o parte, tristețea și singurătatea vor dispărea, iar sufletul nostru va fi umplut de bucurie și de satisfacție. „Chiar dacă nu avem plăcerile acestei vieți, putem totuși să fim bucuroși privind dincolo, spre bucuria vieții veșnice” (CH, p. 93).
Provocare: Ia astăzi decizia de a te pune la dispoziția Lui și, astfel, te vei putea desfăta în El, având o inimă plină de recunoștință și beneficiind de adevărata fericire!
