Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu știi ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău.
Proverbele 25:8
Se întâmplă în viața de zi cu zi să fim puși în situații de tensiune: nedreptate la locul de muncă, lipsa aprecierii, jigniri, lipsă de respect din partea copiilor. Tendința firii pământești este de a răspunde pe un ton ridicat în astfel de situații. Doar că rezultatul certurilor nu este deloc plăcut, lasă în urmă răni sufletești, supărări, dezbină relații, creează dușmănii. Sfânta Scriptură ne sfătuiește să nu ne grăbim să ne certăm, ci înțelept ar fi să răspundem pe un ton calm, pentru a aplana conflictul.
Vorbirea noastră trebuie să fie „dreasă cu sare”, deoarece influențează multe persoane, precum membrii familiei, rude, prieteni, colegi, vecini. Vorbirea noastră dă mărturie de viața pe care o trăim. Un cuvânt spus la vreme potrivită este o binecuvântare, dar un cuvânt spus la supărare nu poate fi retras și lasă răni în suflet.
În formarea caracterului, a vorbirii, părinții au o mare responsabilitate față de copiii lor. „Cea mai bună moștenire pe care o puteți da copiilor voștri nu este bogăția materială, ci un trup sănătos, o minte echilibrată și un caracter nobil” (Divina vindecare, p. 366).
Precum un pom care poate fi îndreptat atunci când este tânăr, tot astfel caracterul copilului poate fi modelat de mama și tata încă din primii ani de viață. „Un cuvânt de atenționare sau de reproș rostit la timpul potrivit va fi de mare preț. Printr-o iubire răbdătoare, atentă, ea (mama) poate întoarce mințile copiilor în direcția cea bună, cultivând în ei trăsături de caracter frumoase, atrăgătoare” (Divina vindecare, p. 389).
Atunci când alegem să ne certăm, să ne întrebăm înainte: Ce rezolv dacă mă cert?
Cum va arăta relația mea cu el/ea după conflict? Îl reprezint eu cu cinste pe Dumnezeu?
Tatăl nostru ceresc ne îndeamnă să avem o vorbire plăcută în familie și societate.
Vorbește cu bunătate și blândețe în orice circumstanță.
autor: Laura Toma
