UN RĂSPUNS BLÂND POTOLEȘTE MÂNIA, DAR O VORBĂ ASPRĂ AȚÂȚĂ MÂNIA.
PROVERBELE 15:1
Nu faci ce ți-am spus să faci! La treabă! ACUM!” Cuvintele se rostogoleau din gura mea. „Urăsc vinerile!” mi-am zis. „Copiilor le ia prea mult să-și termine treaba. Sunt prea ușor distrași. Mă simt ca o stăpână de sclavi care îi biciuiește toată ziua.” Biciul pe care îl foloseam era propria gură. Apoi mi-a venit altceva în minte. Ceva ce o bună prietenă mi-a împărtășit recent.
„Părinților, nu vă pripiți niciodată în vorbe. Atunci când copiii voștri greșesc, corectați-i, dar cuvintele voastre să fie pline de tandrețe și de dragoste. De fiecare dată când cerți, pierzi o oportunitate prețioasă de a da lecții de indulgență și răbdare. Lasă ca dragostea să fie trăsătura principală în corectarea greșelilor” (Ellen White, Căminul adventist, p. 440).
„Cere supunere și nu îți permite să le vorbești în mod nechibzuit copiilor tăi, pentru că manierele și cuvintele tale sunt cartea lor cu învățături. Ajută-i cu blândețe și tandrețe în această perioadă a vieții. Lasă ca razele de soare din prezența ta să le lumineze inimile. Acești băieți și aceste fetițe care cresc se simt foarte vulnerabili cu toții, iar asprimea le poate marca toată viața. Fiți vigilente, mamelor! Nu certați niciodată, pentru că nu ajută niciodată” (Ellen White, Îndrumarea copilului, p. 216; subl. ad.).
Să nu cerți niciodată? Serios? Cum adică? Am crescut într-un mediu în care reproșurile erau la ordinea zilei. Nu m-am gândit niciodată că ar putea fi ceva rău. Am crezut că este ceva necesar. Dar acum, Domnul m-a condamnat pentru spiritul meu aspru. Să-i biciuiesc pe copiii mei prin cuvinte nu era nici frumos, nici plin de iubire. Doamne, am întrebat, care este alternativa mea?
Mai târziu, în timp ce lucram la bucătărie, l-am văzut pe băiatul meu cum merge după colț, sigur distras de la treaba pe care trebuia să o facă. Bine, Doamne, urmează să-l cert chiar acum. Tu ce ai vrea să-i spun?
Cuvintele, când au venit, au fost dulci: „Justin, faci ce te-a pus mami să faci?” De data aceasta m-am simțit calmă, spre surprinderea amândurora.
Băiatul meu a zâmbit și s-a întors repede ca să continue treaba. „Da, mami”, a răspuns cu bucurie.
Mulțumesc, Doamne! Modalitatea Ta este mult mai bună!
