În cadrul rubricii de azi, Noemy Pisău nu ne prezint un cuvânt, ci un semn care înlocuiește un cuvânt. Îl întâlnim prin tot felul de anunțuri, pe invitațiile de nuntă, precum şi pe diferite mărci, firme sau produse care sunt formate din două nume/cuvinte. Conjuncția „și” este înlocuită de un semn grafic care se numește ampersand. Cu siguranță îl cunoaștem cu toții, dar poate nu știam denumirea acestuia.
Este un cuvânt din limba engleză, preluat ca atare şi în limba română, ca împrumut neologic. În dicţionarul englez, termenul a apărut în 1837 şi a făcut parte din alfabetul anglo-saxon, până la începutul secolului al 20-lea. În acest alfabet se afla pe ultimul loc, după X, Y, Z, figurând ca “and per se and”, adică “şi în sine şi”, contracţia structurii “and per se and” dând naştere cuvântului “ampersand”.
Deşi oficializat de englezi, istoria semnului ampersand este cu mult mai veche. Semnul a fost creat în secolul 1 î.Hr., de către Tiro, sclavul şi secretarul lui Cicero, filosof, scriitor, orator, politician, jurist roman, din perioada de sfârşit a Republicii Romane. Devenit liber, Tiro a continuat să transcrie textele lui Cicero şi a dezvoltat un sistem de abrevieri pentru o scriere mai rapidă, sistem cunoscut sub numele de “Note tironiene”.
În aceste texte romane antice, ampersand a rezultat din liniuţa ce uneşte două litere, din necesităţi estetice sau de spaţiu, linia dintre e şi t, “et”, în latină, însemnând “şi”. La vremea respectivă, se foloseau multe astfel de ligaturi, care, mai târziu, au dispărut. Ampersand s-a păstrat însă, devenind din ce în ce mai stilizat şi îndepărtat de forma sa originală.
În perioada Evului Mediu, scriitorii şi copiştii foloseau simbolul ampersand şi când grupul “et” apărea în structura altor cuvinte, de exemplu, “&c”, pentru “etc”.
După apariţia tiparului, adică după anul 1450, tipografii au utilizat şi ei acest simbol, folosirea lui în locul cuvântului “şi” permiţând plasarea mai multor caractere pe o linie.
Şi în tipografia contemporană, simbolul & a fost păstrat şi chiar dacă a fost stilizat treptat, ne dăm încă seama că reproduce combinaţia formelor de bază, “e” şi “t”. În scrierea de mână, ampersand se poate scrie ca un epsilon Ɛ sau un 3 inversat, peste care se suprapune o linie verticală.
