E ceas de popas, iar astăzi vreau să îți amintesc un lucru simplu, pe care sunt sigură că deja îl cunoști. E un gând asupra căruia am zăbovit de multe ori, privind în jur și explorând privirea omului, cuvintele ce-I brăzdează sufletul.
A fi bun ține de firescul ființei umane, de naturalețea acestei minunate creații divine, reprezentând o datorie, o vocație și un destin pentru fiecare din noi.
Ne-a oferit Creatorul acest privilegiu aparte de a fi buni, de a privi cu îngăduință, generozitate și dărnicie pe cel de lângă noi, fiindcă ori de câte ori facem un lucru bun cuiva, înaintea ochilor trebuie să-L avem mereu pe Cel ce este Bun și întotdeauna binevoitor cu noi.
Ține de noi, de voința noastră, ca să nu lăsăm ca răutatea și întunericul să poată triumfa în nicio situație. Spontan, din inimile noastre, prin bunăvoință și mereu nedisimulată iubire, să lăsăm ca binele să ne cuprindă și să ne transforme, pentru a face din lumea noastră o reflectare a luminii cerești neascunsă de nicio umbra de întuneric!
