Încă 6 persoane au fost salvate de la o viaţă în suferinţă, în ultimele zile, cu ajutorul transplanturilor de ficat şi de rinichi, după ce familiile a doi pacienţi în moarte cerebrală au fost de acord cu donarea de organe. În astfel de situații, operațiile vor putea fi făcute mai repede, iar timpul de așteptare va fi scurtat datorită noului registru de transplant care va deveni funcţional până la finalul anului. Și compatibilităţile dintre donatori și primitori vor fi mai uşor de verificat.
Sunt peste 3700 de persoane care asteaptă un transplant renal. Patru se pot bucura acum de viaţă, pentru că au fost operaţi la sfârşit de săptămână, după două prelevări ce au avut loc la Arad şi Baia Mare. Dar, România ar putea face mai mult.
Iacob Gheorghiță, purtătorul de cuvânt al Institutului de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca: Dacă ne uităm la ce se întâmplă, numărul de transplanturi. E pe dos de potenţialul pe care îl are România. Potențialul pe care l-am avea de identificare a donatorilor ne-ar permite să facem, de 3 ori mai multe transplanturi decât se fac.
Planul este ca Institutul de la Cluj, cu o infrastructură adecvată, să poată ajunge la capacitatea de face cel puţin 200 de transplanturi renale pe an. Dar în cazul transplantului hepatic, soluţiile până la operaţie sunt extrem de puţine. Peste 500 de persoane sunt acum pe lista de aşteptare. În urmă cu câteva zile a avut loc cel de-al doilea transplant hepatic realizat de echipa de la Cluj, alături de medicii de la Fundeni.
În curând va funcţiona şi un nou Registrul Naţional de Transplant, ce va uşura muncă echipelor medicale. Astfel, listele de aşteptare la nivel naţional vor putea fi consultate oricând de echipele medicale, iar evoluția unui pacient va fi urmărita cu precizie.
Guenadiy Vatachki, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant: Noul registru de transplant are prevăzut și componentă de matching automat, cum este de exemplu la matchingul de hla, care va fi automatizat și acest lucru va ajută medicii în activitatea lor și le va ușura foarte mult muncă.
Dar până la compatibiltăţi, important este că familia unui posibil donator să știe că a luat decizia corectă.
Petru Cotrău, coordonator intraspitalicesc de transplant, Spitalul Judeţean Oradea: Lipsa consimtamântului de-a lungul vieții de a deveni donator lasă întreagă responsabilitae asupra membrilor familiei, iar aceștia, în disconfortul extrem emotioanl prin care trec trebuie să decidă în acest sens. Cunoașterea dorinței persoanei egata de a deveni sau nu donator în cazul morții cerebrale ajută f mult familia în luarea deciziei Printre refuzurile de donare pe care le-am întâlnit în diversele discuții una dintre cauze este lipsa cunoștințelor despre dorințele persoanei decedate.
De la începutul anului în România au fost 55 de donatori în moarte cerebrală.
sursa: TVR
22.10.2024
