Emisiunea "Lumini din trecut" ne poartă astăzi într-o călătorie fascinantă în istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România, readucând în prim-plan mărturii inspirate ale credinței și dedicării. Vom descoperi cum, în anii 1956-1957, comunitatea din Peretu a înfruntat provocări neașteptate, dar le-a depășit cu un entuziasm remarcabil, punând bazele unui nou lăcaș de închinare.
Una dintre cele mai elocvente amintiri ale pastorului Gheorghe Indricău, relatată în cadrul emisiunii, este cea legată de construcția bisericii din Peretu. Momentul critic a survenit când vechea clădire, din care se folosea tabla pentru acoperirea noii construcții, a trebuit demolată. Acest gest a lăsat comunitatea fără un spațiu de adunare, însă credincioșii au găsit o soluție ingenioasă: au început să se folosească de noua clădire imediat ce acoperișul a fost finalizat, chiar și în lipsa ferestrelor și ușilor. Pentru a proteja interiorul de curenți, au improvizat, atârnând pături și covoare, o imagine vie a sacrificiului și a perseverenței.
Arhitectura bisericii din Peretu a fost inspirată de modelul din Labirint, cu balcoane laterale pentru cor, susținute de stâlpi de lemn. Sala de cult măsura 18 metri lungime, 8 metri lățime și 6 metri înălțime, având un tavan boltit și ferestre rotunde în partea superioară. Exteriorul, cu o turlă înaltă, îi conferea un aspect impunător, completat de o curticică în față și un gard solid din beton și plasă de sârmă. Spațiile adiacente, precum încăperile pentru copii și comitet, și camera de oaspeți de la etaj, completau funcționalitatea clădirii, care beneficia și de iluminat electric.
Povestea nu se oprește aici, ci se extinde spre comunitatea din Peretu numărul doi, care, deși se confrunta cu o clădire și mai șubredă, a fost motivată de dorința de a ține pasul cu frații de la biserica numărul unu. Această comunitate, formată preponderent din grădinari cu un câștig bun din activitățile lor, a decis să construiască și ea un nou lăcaș de închinare, mutându-se din marginea comunei spre centru. Cu resurse asigurate prin donații și muncă voluntară, și cu o mână de meșteri pricepuți, au pus temelia unei noi speranțe.
Aceste istorii ale locașurilor de cult adventiste din România, pline de spirit de sacrificiu și unitate, ne amintesc de valorile fundamentale ale credinței noastre. Este esențial să păstrăm vie această moștenire și să ne rugăm ca acest spirit să ne inspire și pe mai departe. Vă invităm să fiți alături de noi și în emisiunile viitoare pentru a continua explorarea acestor "Lumini din trecut".
