Multe sunt asemanarile pe care le putem face intre cursul vietii si ceea ce se intampla in jurul nostru.
Nu stiu pe unde te afli in momentul acesta, dar cu siguranta ca o parte dintre voi sunteti intr-o continua alergare. Catre sau de la serviciu, cumparand ceva, calatorind catre o anumita destinatie sau cel putin cu gandul la ceva ce nu va da pace.
Doar ca pentru unii, alergatul acesta, de cele mai multe ori, nu duce nicaieri.
Imi place foarte mult trezitul de dimineata, dar in dreptul unora, proverbul s-ar potrivi mai bine in varianta ca cine se scoală de dimineață, tot acolo va ajunge.
Nu e deloc greu sa vezi in traficul unei mari urbe cum unii se zbat ca pestele pe uscat, incercand sa desluseasca misterul unui ambuteiaj. Si se baga de pe o banda pe alta, depansind, incurcand, semnalizand, claxonand, doar – doar vor ajunge mai repede unde isi doresc. Dar dupa ce traficul se mai decongestioneaza, ii vezi stand la acelasi semafor cu cel care a asteptat linistit in coloana.
Cam asa e si in viata. De cate ori nu ati intalnit oameni care alearga dupa ceva, bani, functii, titluri, dar parca nu se lipeste nimic de ei, ramanand de multe ori in urma acelora care n-au facut decat sa-si traiasca viata normal, fara a face neaparat un scop din cele pamantesti.
A nu se traduce cu indemnul de a te multumi cu putin, chiar deloc. Doar ca mai tot ceea ce ne inconjoara, si care inseamna in mod special – dezvoltarea personală, vine și ne spune că nu ar trebui să ne pese de ce se întâmplă în noi si cu noi, ci doar să ne apucam să schimbam lumea, alergand precum un cal neobosit. Ceea ce contează cu adevărat nu este ca problema să fie rezolvată cât mai repede. Ci să fie rezolvată.
