Cu siguranta ca stiti expresia – cine n-are un batran, sa-si cumpere. Batrani avem, sfaturi pretioase exista, insa nu mai sunt oameni dornici de a le pune si in practica.
Cel mai mult ar trebui sa invatam din experientele altora. Practic primim o lectie pe pielea altora, nu pe pielea noastra. Dar nu se intampla asa ceva. Noi vrem sa incercam totul. Precum un tanar care sta in fata parintilor si este sfatuit cu ceea ce ar fi bine sa faca in viata, insa replica lui ii dezarmeaza totul: nu-mi spuneti nimic, stiu ce am de facut.
De curand a incetat din viata Charles Feeney, miliardarul care a deținut magazine duty-free în toată lumea, care și-a donat aproape toată averea sa de 8 miliarde de dolari organizațiilor de caritate. Acesta avea 92 de ani.
Intr-un interviu dat dupa 1990, cand americanul avea miliarde de dolari, a declarat ca „Tocmai a ajuns la concluzia că banii nu il atrag”.
Charles Feeney a fost un model de modestie pentru că a ținut să-și păstreze anonimatul în cele mai multe situații în care a donat sume mari. În afară de asta, a fost o persoană chibzuită și rezervată, care nu a făcut niciodată caz de succesul uriaș pe care l-a avut în afaceri.
În ultimii ani de viață, Feeney nu a avut o casă proprietate personală sau mașină și a purtat un ceas de mână de 10 dolari. El și soția sa au locuit cu chirie într-un apartament cu două dormitoare, în San Francisco.
Numele lui nu a apărut pe niciunul dintre cele 1.000 de sedii de organizații pe care le-a finanțat cu miliarde. De cele mai multe ori, beneficiarii donațiilor lui au fost informați că banii provin de la un „client” generos care a dorit să rămână anonim.
Ce as putea sa mai spun dupa o astfel de poveste de viata. Probabil ar trebui sa amintesc vestitile cuvinte din lumea politistitlor, orice spui poate fi folosit impotriva ta.
