De câte ori te naști? Dar de câte ori trăiești? Și pana la urma, de câte ori mori?
Răspunsul, la întrebările pe care le-am adresat mai sus, este același: o singura data. Imaginează-ți ca ai in fata un animal de prada gata sa atace, iar in mâna ții strâns o arma cu un singur glonț. De el depinde viața ta. Ratezi sau nimerești?
Cam așa este și in viața.
Un cetățean maghiar, sportiv de performanta la un moment dat in viata, care deține ca orice muritor o singura viața, s-a gândit ca ar putea sa încalce puțin regulile, in speranța ca ar putea sa se bucure de mai multe beneficii obținute ilegal.
Așa ca își ia singura viața primită și o pune in fata unui tren, in ideea ca viața rămâne, dar picioarele pleacă. Picioare care in trecut il ajutase sa bifeze anumite performante. Trenul vine, trece, viața sportivului maghiar rămâne, nu și picioarele. Picioare care se amesteca cu sinele de tren, lasand un miros ucigător de fum și scârțâit al roților de tren. Omul traia un sentiment de tristete pentru prezent, dar era încântat pentru viitor.
După aceasta nenorocire, in contul sau ar fi trebuit sa între peste 3 milioane de euro, atat cat indica polita de asigurare pe care o avea. Doar ca autoritățile fac o descoperire uimitoare: presupusa victima încheiase 14 polițe de asigurare de viață în anul de dinaintea incidentului. Erau încheiate in mod natural sau totul a fost premeditat?
Decizia instanței a fost una clara: cetățeanul maghiar s-a aruncat sub tren si și-a amputat picioarele de la genunchi, din dorinta de a avea castiguri financiare.
In replica, acesta a insistat că a călcat pe un ciob de sticlă, a alunecat și a căzut în fața trenului.
Întâmplarea aceasta imi amintește de pilda biblica a talantilor, in care mai multi cetățeni primesc câțiva talanți pentru a-i administra. Bineînțeles, nu toți procedează înțelept, iar fiecare a dat socoteala in fata stăpânului.
Fiecare dintre noi primește o viața. Intrebarea este aceeasi: Ce facem cu ea? Este foarte posibil sa nu ne aruncam in fata unui tren, însă ne comportam de parca ne-a călcat trenul și ne plângem de tot și de toate. Poate ca nu ne-am îngropat talantul, dar nici nu facem nimic cu el.
