Cu ce sentiment rămâi după o scurta vizita pe rețelele sociale? E un sentiment de bine sau ai putea incadrea experienta la categoria rau necesar?
Orice vizita in mediul online, care initial trebuia sa dureze – doar doua minute, se termina cu mult timp pierdut si cu frustrari acumulate.
Cu ceva timp in urma am decis sa ofer mai putin timp retelelor sociale. Surpriza: n-am pierdut nimic. Iar decizia a venit in urma faptului ca ceea ce simteam era confirmat de o serie de studii care au asociat utilizarea rețelelor sociale cu niveluri crescute de depresie, anxietate și izolare. Cei care sunt permanent online au un risc de două ori mai mare de a face depresie, în comparație cu cei mai puțin entuziaști de relaționarea online.
Practic dintr-o lume cu sute de utilizatori, cand inchizi ecranul, ramai tot singur.
Si daca pana acum trageam cu dintii pentru a identifica motive pentru care sa ramai online, acum realizez ca lumea aceasta devine un instrument care nu mai este nici măcar util.
Cunosc pe cineva, care din cauza dependentei de retelele sociale, a ajuns pana acolo incat si-a pierdut familia. Cu nopti intregi petrecute in dauna unui somn care ar fi oferit liniste unei minti care a doua zi trebuia sa faca fata responsabilitatilor familiei.
La doar 30 de ani, o creatoare de conținut din Brazilia, a inceput sa aiba probleme cu inima din cauza noptilor pierdute in mediul online. Medicii au avertizat-o, insa Larissa Borges, pe numele sau, a refuzat indicatiile medicilor. Asa ca in scurt timp a facut un infarct miocardic.
A fost ultimatul pe care l-a primit, daca dorea sa ramana in viata. Insa lectia nu a fost invatata. La puțin timp de la primul astfel de accident a venit și al doilea atac de cord. Din nefericire, la cateva minute dupa ce facuse o ultima postare. Si asta la doar 30 de ani.
Din nefericire, structura umana a demonstrat ca nici macar avertismentele crunte nu au darul de a produce schimbarea in unii dintre noi. Poate, totusi, mai este o sansa.
