În apropierea alegerilor, pare că un singur criteriu ajunge să decidă votul multora dintre noi: atitudinea candidaților față de anumite teme sensibile. Ne temem, uneori justificat, că direcția lumii merge împotriva valorilor noastre și că singura soluție este să alegem un conducător care să se opună public acestor tendințe. Pentru unii, acesta pare să fi devenit criteriul suprem de vot – mai presus de integritate, competență sau viziune pentru societate.
Mulți credincioși bine intenționați aleg astfel de poziționări din dorința sinceră de a apăra valorile creștine. Ce mă uimește nu este că opțiunea politică diferită – fiecare are dreptul să creadă în cine dorește. Mă surprinde, în schimb, cât de îngustă poate deveni viziunea noastră atunci când reducem totul la o singură temă. Nu ne întrebăm ce fel de societate construim atunci când susținem un discurs exclusivist. Nu ne gândim că libertatea de exprimare a credinței noastre este direct legată de libertatea celorlalți – chiar și a celor cu care nu suntem de acord.
Istoria ne arată că, într-un climat în care minoritățile de exemplu, sunt condamnate, următorii pe listă – sau chiar primii – pot fi tocmai cei care gândesc diferit în numele unei credințe. Bisericile, în special cele mai puțin numeroase, nu au fost niciodată în siguranță acolo unde vocile disidente, libertățile individuale și drepturile minorităților au fost călcate în picioare „pentru binele majorității”.
Nu ne vom apăra mai bine credința într-o societate care exclude, ci într-una care respectă libertatea fiecărui om de a gândi, de a alege și de a trăi conform convingerilor proprii – inclusiv credința noastră.
Și nu, nu susțin, nu încurajez și îmi este foarte greu să văd și să accept degradarea morală!
Trebuie să înțelegem însă că anumite lucruri, anumite fapte, sunt deja realități ale lumii în care trăim. Nu le vom stârpi noi. Nici Sodoma n-a fost salvată prin alegeri. Nici acolo nu s-a produs o reformă morală prin schimbarea conducătorilor. Nici Avraam nu a propus o campanie de influențare a cetății. Răul n-a fost înlăturat prin forță sau presiune socială, ci Dumnezeu a acționat în suveranitatea Lui, la timpul potrivit.
Adevărata soluție nu este să ne luptăm cu păcatul lumii prin mecanisme politice, ci să ne întoarcem la misiunea noastră: educarea, formarea, influențarea celor de lângă noi prin viața și cuvântul nostru.
Să formăm caractere.
Să educăm generația tânără pentru a înțelege și a discerne între bine și rău.
Să-i învățăm să rămână demni și liberi, capabili să-și exprime convingerile cu mult curaj, fără a călca în picioare convingerile altora.
Să gândească critic și biblic și să nu se teamă să-și trăiască credința – nu doar într-o societate care îi aprobă, ci chiar și într-una care îi respinge.
Credința nu are nevoie de gardieni ai moralității publice. Are nevoie de părinți atenți la formarea caracterului, de profesori care încurajează responsabilitatea și gândirea clară, de biserici care rămân fidele adevărului, de oameni care iubesc sincer, nu pentru că sunt de acord cu tot, ci pentru că aleg să privească omul prin ochii lui Dumnezeu.
Iar convingerile noastre pot fi trăite în libertate și respect, pentru că… libertatea e pentru toți – sau nu e deloc.
autor: Ana Maria Sandu, Director al Departamentului Resurse Umane, Trustul Media Speranța
Perfect adevărat! Felicitări!