Soarta Annei Askew
În Anglia secolului al XVI-lea, într-o epocă dominată de bărbați și de conflicte religioase, o tânără nobilă pe nume Anne Askew a îndrăznit să-și ridice vocea. Nu împotriva unui rege, ci împotriva tăcerii impuse femeilor – în biserică, în societate și în familie. Anne a fost una dintre puținele femei care au scris și publicat texte teologice în timpul Reformei engleze. A refuzat să-și nege convingerile protestante, chiar și când a fost torturată pe roată – un tratament rar aplicat femeilor, considerat inuman chiar și după standardele vremii.
Motivul arestării? Era văzută ca o „eretică periculoasă”, dar și ca o femeie care refuza să se conformeze rolului de „tăcută și supusă”. La 25 de ani, Anne Askew a fost arsă pe rug, legată de un scaun, pentru că nu mai putea merge – o imagine tragică a unei femei zdrobite nu doar fizic, ci și simbolic.
Biblia nu justifică abuzul. O interpretare greșită, da.
Adesea, pasaje biblice precum „Femeile să fie supuse bărbaților” (Efeseni 5:22) au fost folosite – chiar și în secolul XXI – pentru a justifica tăcerea femeii în fața abuzului. Însă dacă citim cu atenție întregul pasaj, vedem că relația biblică ideală este una reciprocă, centrată pe dragoste și sacrificiu: „Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.” (Efeseni 5:25)
În Vechiul Testament, femei precum Estera, Debora sau Abigaila sunt prezentate ca modele de curaj și discernământ. Isus însuși a ridicat statutul femeilor – a vorbit cu ele, le-a apărat în fața legii și a oferit prima revelație mesianică unei femei samaritene (Ioan 4).
Abuzul – fizic, emoțional, spiritual – nu este o formă de „corectare”, ci o pervertire a autorității. Acolo unde puterea nu se manifestă prin slujire, ci prin control, nu avem iubire, ci idolatrie de sine.
Ce spune istoria, ce spune conștiința
De-a lungul secolelor, abuzul asupra femeilor a fost tăcut, privat, invizibil. În numele onoarei, al tradiției sau al religiei, multe femei au fost silite să rămână în căsnicii toxice, în comunități opresive, în tăcerea vinovată a celor din jur.
În 2023, Organizația Mondială a Sănătății estima că 1 din 3 femei la nivel global a experimentat cel puțin o formă de violență în timpul vieții. În multe cazuri, agresorii sunt partenerii lor de viață. Tăcerea nu este o soluție – este o complicitate.
Iar această complicitate a mai făcut o victimă. Pe 31 mai 2025, în plină zi, Teodora Marcu, o tânără însărcinată de 23 de ani, a fost împușcată mortal în fața fiicei ei de trei ani, într-un complex rezidențial de lângă București. Agresorul, fostul partener, și-a luat apoi viața. Nu a fost un accident. A fost o crimă precedată de amenințări, ignorări și tăceri. Și a fost, din nou, prea târziu.
Biserica și societatea: între vină și vocație
Biserica are datoria să fie un refugiu, nu o închisoare. Slujitorii trebuie să îndrume, nu să intimideze. Să protejeze, nu să acopere păcatul din „lipsă de dovezi” sau „pentru liniștea familiei”.
În epoca modernă, consilierea spirituală trebuie să meargă mână în mână cu sprijinul juridic și psihologic. Femeile trebuie învățate că demnitatea lor este dată de Dumnezeu, nu de acceptarea suferinței ca dovadă de credință. Isus a suferit pentru a ne elibera, nu pentru a ne transforma suferința în ideal.
Ce putem face?
1. Să vorbim deschis despre abuz, fără rușine sau vinovăție transferată asupra victimei.
2. Să instruim liderii religioși să recunoască semnele abuzului și să nu-l spiritualizeze.
3. Să oferim femeilor spații de ascultare, de siguranță și de vindecare – în comunități, în familii, în biserici.
4. Să educăm băieții și fetele în spiritul egalității, respectului și empatiei.
Concluzie: Dumnezeu nu e de partea abuzului
Dumnezeu nu tolerează violența în numele iubirii. El este „Tatăl orfanului și apărătorul văduvei” (Psalmii 68:5), susținătorul celor oprimați și vindecătorul celor zdrobiți.
Cazul Annei Askew ne amintește că istoria femeilor credincioase este scrisă nu doar cu lacrimi, ci și cu curaj. Iar cazul Teodorei Marcu ne obligă să nu ne mai mințim că așa ceva „nu ni se poate întâmpla”. Astăzi, avem datoria să nu mai lăsăm nicio femeie să ardă pe rugul tăcerii noastre.
Autor: Pastor Costi Gogoneață, Director General al Trustului Media Speranța
10.06.2025
